Sunt datoare cu câteva articole, dar în special cu cel despre ce s-a ales din programul meu de vară. Unora li s-a părut ambițios, altora SF ce am de gând să fac gravidă fiind în luna a 7-a. Unii m-au certat pentru că așa am ales să-mi petrec vacanța, că în mod normal, curățenia nu ar trebui să se regăsească în ea. Ei, cu liniuță, să recapitulăm: Să chem instalatorul să monteze caloriferul în camera Adei – asta-i nr.1 pe lista Sotzului și a zis că nu-l interesează ce fac în rest, dar să fac bine să rezolv treaba asta. L-am chemat, l-a montat, a curs un pic de apă…

Aș vrea să citiți semnul de punctuație din titlu cu însușirea lui de semn al mirării, nu al exclamării. Faceți, vă rog, diferența asta pentru că asta e ce vreau să transmit. E o mirare și pentru mine că am făcut pasul ăsta, dar stați că vă explic. Pe Hapciu poate o cunoașteți deja, că e membru vechi al familiei și al blogului. Pentru cei noi, Hapciu e prima mea mașina, un VW Polo albastru, primit cadou de la tatăl meu cu un an înainte să moară, prin urmare are o valoare sentimentală inestimabilă pentru mine. Hapciu e numele pe care i l-a dat o prietenă ca urmare a numărului…

M-am apucat într-un final de Adam și Eva, cartea lui Rebreanu, după ce se află pe lista mea de lecturi de câțiva ani buni. Vorbeam ieri cu fetele despre ea și le spuneam că sigur mi-ar fi plăcut mult mai mult dacă aș fi citit-o în anii de liceu. Ani în care dacă un roman nu era de dragoste nici nu mă apropiam de el. De fapt, dacă vreți să vedeți cam pe unde mă situam în anii de liceu și chiar și prin 2007, când deja terminasem și facultatea și masterul (cred), citiți acest articol, care, așa cum am scris în 2011, nu  mai e valabil. Îl reneg. În…