tomata serioasă
-
Afara! Cu catel cu tot!
Că unii oameni sunt răi, ştim. Că alţii sunt proşti, ştim şi asta. Prea mulţi sunt nesimţiţi şi aproape la fel de mulţi sunt de-a dreptul nesuferiţi. Da’ ideea postului nu e să înşir “calităţi” evidente, ci să vă povestesc o chestie care m-a şocat. Şi mereu cred că nimic nu mă mai poate şoca. Naivă-s, da. O prietenă de-a mea s-a mutat în chirie. Într-un cartier pe care eu îl consideram de vis şi pe lângă care suspinam de fiecare dată când îl traversam (pt timişoreni e vorba de cartierul de vis-a-vis de Penitenciar, ăla liniştit, umbros, cu băncuţe în faţa blocurilor, etc). Acum, când oi mai trece pe…
-
Ai naste un copil bolnav?
Am stat mult să mă gândesc dacă să scriu acest post sau nu, odată pentru că am cunoştinţe care se află în situaţia asta, a doua oară pentru că e o chestiune delicată şi îi pot supăra şi pe alţii care mă citesc. Aşa că, o să mă prefac că nu va citi nimeni această însemnare, o să-mi bag capul în pământ şi îi dau drumul… Gândul de a scrie despre femeile însărcinate cu copii bolnavi mă bate demult, dar, cum ziceam, am tot ezitat să-l pun în scris. Acum, pentru că mi-a dat şi Camytzi puţin elan şi pentru că pe zi ce trece aud de tot mai multe…
-
Colectez selectiv pentru o bicicleta
N-am mai participat la un concurs pe blog de hăt… nu-mi aduc aminte de când. De data asta însă, n-am putut sta deoparte din două motive: o dată pentru că iniţiativa e admirabilă şi îi doresc realizarea extrem de mult şi a doua oară pentru că îmi doresc o bicicletă (la partea asta o să am maaare nevoie de ajutorul vostru, pretty please with sugar on it). Să vă spun mai întâi despre iniţiativa ColecteazaSelectiv şi sper din tot sufletul că o veţi susţine şi voi. şi odată cu ea şi pe mine. 😀
-
Si inca nu e gata…
Ma tot straduiesc sa gasesc subiecte care sa nu aiba legatura cu tristetea mea, sa scriu posturi despre altceva, dar fac cum fac si tot la asta ma intorc. Mi-am promis ca in fiecare post pe care il voi scrie de acum doua saptamani inainte sa il pomenesc pe tati. E felul meu de a-i pastra amintirea vie, chiar cu riscul de a va plictisi pe voi. Acum insa, vreau sa va vorbesc de o durere mai mare decat a mea, aceea de a-ti pierde copilul. Mie, asta mi se pare cea mai mare tragedie: sa iti moara copilul. Mama lui Lucian Reja nu are pace de doi ani de…
-
Un inger ne va veghea de sus
Am vrut să tac şi să nu mai spun nimic azi. Am vrut să păstrez un moment de reculegere mai lung pentru un om deosebit care acum nu mai e printre cei vii. Dar consider că, mai important decât acel moment de reculegere, pe care l-am ţinut stupefiată când am aflat, e mai important un mic omagiu, atât de mic în comparaţie cu ce a făcut el pentru noi. Am avut onoarea să îl cunosc pe Mile la o întâlnire a bloggerilor, cand neştiind cine e, m-am dus “să mă bag şi eu în seamă” (cum fac de obicei). I-am întins mâna şi i-am spus: “Eu sunt Andreea. Tu eşti…
