Si inca nu e gata…

Ma tot straduiesc sa gasesc subiecte care sa nu aiba legatura cu tristetea mea, sa scriu posturi despre altceva, dar fac cum fac si tot la asta ma intorc. Mi-am promis ca in fiecare post pe care il voi scrie de acum doua saptamani inainte sa il pomenesc pe tati. E felul meu de a-i pastra amintirea vie, chiar cu riscul de a va plictisi pe voi.

Acum insa, vreau sa va vorbesc de o durere mai mare decat a mea, aceea de a-ti pierde copilul. Mie, asta mi se pare cea mai mare tragedie: sa iti moara copilul. Mama lui Lucian Reja nu are pace de doi ani de zile, de cand fiul ei a murit pe nedrept, omorat de Cocoana, pe trotuar. De doi ani de zile femeia e tarata prin tribunal, si nici macar nu e asta de aici, ci cel de la Craiova. Luni insa va avea loc singura infatisare de la Timisoara si mama lui Lucian m-a rugat sa anunt asta pe blog, in cazul in care va dori cineva sa ia parte la nedreptatea care se face… Eu n-am sa pot merge pentru ca luni o sa fiu in alta parte, depunand dosare si rezolvand treburi de om mare. Dar cei care cunoasteti dramatica poveste, poate veti dori sa luati parte la proces.

Ma doare sufletul pentru nedreptatile care se intampla in tara asta din punct de vedere medical si judiciar… ne ducem de tot de rapa…