A trecut deja cam mult timp de când trebuia să vă vorbesc despre femeile din Turcia. Acum, impresiile nu mai sunt atât de puternice și amintirile deja s-au estompat. Însă o să mă folosesc din nou de poze, poze pe care nu le-am pus în album, dar pe care le-am păstrat pentru articolul ăsta.

Despre Țara lui Andrei am auzit prima oară la radio. Cred. Nu m-am obosit să mă informez mai mult și nici să caut lucruri despre proiectul Petrom. Mi-a plăcut că e cu ecologie, cu copii, cu numele Andrei (apropos, ați aflat că patriarhul a propus ca 30 noiembrie, ziua Sf. Andrei să fie declarată zi liberă?) și am lăudat în gând inițiativa. Însă când mi s-a atras atenția asupra singurei echipe de elevi din Timiș care sunt înscriși în cursa pentru marele premiu de 5000 de euro din concursul Școala lui Andrei, brusc am devenit mai atentă. Deci așa: un grup de elevi de la o școală dintr-un sătuc timișean,…

Asa cum am promis, azi sunt la cursul de publicitate online al lui Doru Panaitescu. 😀 si pentru ca se poate, o sa incerc sa fac live blogging, ca pe twitter poate nu urmareste nimeni si ar fi pacat ca informatia dobandita aici sa se piarda. Ca doar n-am venit degeaba, ci sa invat una alta. Sa ma scuzati, va rog, ca o sa scriu fara diacritice, da’ musai sa scriu repede, si imi e greu sa scriu cu ele. V-am tot spus eu ca am o tehnica dificila de a scrie cu diacritice, urmeaza sa v-o destainui pe blog intr-o zi cu soare. Nu stiu care, mai ales ca…

Am tot vrut să scriu despre subiectul ăsta, încă de prima oară când am auzit inepția. Când am auzit-o a doua oară, mi-am zis că imediat cum ajung acasă, sar pe calculator și, indignată, pun problema pe tapet. Timpul a trecut și m-am mai calmat, ba mai mult, am și uitat. Însă până să îmi pierd memoria, mai e cale lungă, așa că mi-am reamintit.