Întâmplare cu o „doamnă stilată”

Aflându-mă zilele trecute la mall să mă întâlnesc cu cineva, am ajuns mai devreme de ora stabilită. Mi-a fost un pic foame, așa că m-am pus la coadă să-mi iau niște pogăcele cu cașcaval. Înaintea mea mai erau două persoane. Chiar în fața mea era o doamnă, vizibil înstărită, elegantă, trecută de 55 ani (dacă am aproximat eu bine). O studiam pentru că nu-mi plăcea fața ei. Mă rog, profilul ei, că n-am văzut-o toată.

Îi vine rândul și îi arată vânzătorului că vrea nu știu ce plăcintă cu pui, dar una anume, prima de pe rândul dinspre vitrină. Neauzind-o bine, probabil doar „prima”, vânzătorul i-a dat-o pe prima de sus, dinspre el. Femeia, pe un ton puțin iritat îi spune că o vrea pe „asta” bătând în vitrină cu unghia frumos vopsită în roșu și îngrijită. Omul o ia pe cea pe care i-o arată, ea continua că o vrea pe prima, că nici eu nu mai înțelegeam deși eram chiar lângă ea și vedeam unde îi bătea degetul. Când să o pună pe cântar, doamna tot vocifera că nu e atent, că ea i-a arătat, că o voia pe prima, bla, bla. Vânzătorul, crezând că iarăși a greșit, se duce cu punga înapoi, scoate plăcinta, o ia iar pe prima dinspre el. Asta să înnebunească. „Dom’le ești nebun? Mă ții aici cu banii în mână și cu mâna întinsă? Nu pricepi românește? Ți-am arătat că o vreau pe prima.” Vă dați, probabil, seama că tonul nu era cel mai blând și nici cel mai prietenos. Era de-a dreptul zeflemitor, superior, batjocoritor.

Lângă vânzător mai era o vânzătoare, care spăla ceva, dar asistase, alături de mine, la toată scena. Vânzătorul, sătul de mofturile și crizele ăsteia, i-a spus că n-o mai servește. Și mă întreabă pe mine ce vreau. Eu, gură-cască, mă uit când la „doamnă”, când la el. Aia continua să vocifereze, el să o ignore și să mă intrebe pe mine. Între timp, discuția se mutase între „doamnă” și cealaltă vânzătoare, care i-a spus o chestie care mi-a plăcut. Când „doamna” a întrebat „Pe ce criterii vă angajează ăștia aici?”, vânzătoarea a întrebat-o „Ce educație aveți dvs dacă îl faceți nebun și vorbiți cu noi ca și cu niște servitori?” Pfuai, și vânzătorul continua să mă servească pe mine, vânzătoarea i-a spus că n-o mai servesc și „doamnei”, cu ochii cât cepele, nu-i venea să creadă că a fost tratată așa. Ea, tocmai ea.

Mă bucur că cei doi au luat atitudine și nu s-au lăsat călcați în picioare de client, poate chiar cu riscul de a-și pune jobul în pericol. Nu, clientul nu e stăpânul nostru și n-are nici un drept să se comporte ca un latifundiar pe pământurile lui acolo unde nu-s pământurile lui. Că e vânzător sau spălător de WC-uri, omul ăla lucrează și atâta timp cât nu te insultă și nu-și bate joc de tine, n-ai nici un drept să îi vorbești de sus. Oricâți bani ai avea, oricâte școli, orice funcție ai deține.

'i_don't_care_if_you-72243

11 Comments

  • Irina Radu - Donighevici

    Nici ca puteai sa spui mai mult adevar. Sunt atat de multi oameni care sterg pe jos cu altii, imaginandu-si chipurile ca i-au castigat la targul de sclavi. Si sta in puterea noastra sa le dam replica pe care o merita. No matter what! 🙂

  • Ioana

    Eu văd nesimțite din astea în Kaufland, la raionul de carne. După ce li se prezintă toate bucățile de carne din vitrină, cer vânzătoarei să desfacă alte pachete, apoi revin la cele inițiale, apoi se strâmbă și fac ca toți dracii în timp ce la coadă așteaptă încă alte 10 persoane.

  • silvia

    Oh da, și eu moooooor un pic când văd faze din astea cu doamne afectate sau domni tupeiști. Sunt oameni, cred eu, care fie nu au pic de autoritate în viața lor de zi cu zi și se răzbună pe cine apucă, fie sunt educați de mici să creadă că totul li se cuvine lor. Eu îi admir tare pe cei ce pot să fie calmi și totuși fermi în fața lor. Că eu nu pot, din păcate.

  • Andreea

    Din pacate sunt multi de genul acesta, am patit de multe ori asa ceva, dar din pacate doar o singura data am dat replica meritata, iar in doua dintre cazuri am refuzat sa mai colaborez cu ei, daca ceea ce faceau ei se putea numi colaborare!!

  • Anca

    Mi a placut :)) O invit pe ” doamna ” in Dubai sa faca asa la indienii de aici … m as distra maxim :)))

  • Miruna

    Perfect de acord! Oamenii trebuie respectati, indiferenti de job-ul pe care il au. A meritat respectiva “doamna”!

  • lala

    Da, asa e. Mai ale astea de 60 de ani, sunt sucite rau. Stiu si eu un exemplar de asta care se cearta cu toate vanzatoarele.

  • Ivona

    Ma intalnesc cu astfel de situatii aproape de fiecare data cand merg in hypermarket sau in mall. Dupa ce am ascultat astfel de scenete, absolut socata, asteptand in rand sa-mi iau mancare pentru pranzul de la birou uneori, inca ma gandesc cum am putea sa eliminam astfel de episoade. Gravida fiind, s-a intamplat ca seara la 8 sa astept 40 de minute la coada la Auchan, mancare gatita, numai pentru a-mi cumpara ceva rapid de mancare pentru cina, asta dupa ce lucrasem pana la ora aceea. Faptul ca nimanui nu-i mai pasa, sau mi se spunea de catre o mamica – “Bagati-va in fata, asa faceam si eu – ca dvs cand eram gravida si n-am castigat nimic”, nu m-a convins ca chiar sa o fac. Mi-am asteptat mereu randul, stiind exact ce comand, ce fel de mancare, ce sortiment, dar si ce gramaj, spunand asta tare si clar omului de partea cealalta a vitrinei. Spre deosebire de mine, care am stat intr-un birou la geam, strasandu-ma in sedinte, dar privind in schimb cerul, el a servit ca un robot zeci/sute de oameni. Greseala e omeneasca. Iar tonul badjocoritor nu are nici o scuza, indiferent de clasa sociala. Daca ai uitat de unde ai plecat, inseamna ca degeaba ai evoluat!

  • o femeie

    nebuni sunt peste tot. Mie personal nebunele mi se par mai multe, si le vad mai des la supermarket; de cand am rarit mersul la supermarket mi-e mai bine :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge