Sapte vizite medicale in mai putin de o luna
Si toate au fost dorite si abia asteptate.
Stiu cum poate parea asta din afara si stiu ca primele cuvinte care va vin in minte sunt “ipohondra” si “paranoica”. Conform dexonline (ca am verificat), sunt ipohondra pentru ca “sunt preocupata excesiv de starea sanatatii mele” si pentru ca “cred ca sufar de o boala pe care nu o am in realitate”. Ma incomodeaza sa recunosc de fata cu toata lumea a doua parte a definitiei, dar de aici se trage paranoia.
N-am fost intotdeauna asa, insa niciodata nu mi-a fost teama de doctori, nici macar atunci cand stiam cum stau lucrurile in Romania cu spitalele si cu neglijenta. Nu generalizez, insa toti avem cel putin o poveste de groaza din filmul asta. Ei, eu am sarit mereu pe masa de operatie cu toata increderea pentru ca… nu-mi era frica si cumva in capul meu intotdeauna rezultatul avea sa fie pozitiv dupa ce ma duc la doctor si fac ce-mi spune. Din fericire in toate cazurile asa a fost. (Povestile pe care le aud acum din Romania, in special cu nebunia asta de pandemie, ma ingrozesc).
Dar gata cu introducerea, sa va povestesc cum m-am dus de 7 ori pe la diversi medici.
Finalul anului trecut a fost foarte greu si foarte stresant pentru mine. Din diverse motive, dintre care Sfanta Treime a fost: jobul, cumpararea unei case si tristetea Adei ca nu mai petrecem atata timp impreuna. Grijile, stresul si eforturile au fost (si inca mai sunt) coplesitoare pentru mine. Mai punem si pregatirile pentru inchiderea Librariei, ceea ce a insemnat cel putin 5 weekenduri de munca non-stop (in timpul saptamanii la birou, in weekend la Librarie), o pandemie mondiala care atarna asupra tuturor, venirea iernii cu un lockdown super strict in Berlin (sunt deschise doar supermarket-urile si magazinele alimentare, farmaciile, benzinariile si posta), cu intunericul si frigul ei, inchiderea gradinitelor, viata care inseamna doar casa si job si atat. Situatie care e in plina desfasurare, cu doua exceptii: Ada merge la gradinita 3 zile pe saptamana si Libraria s-a inchis.
Daca in conditiile astea ati fi ramas zdraveni la cap si cu chef de viata, felicitari! Eu am cam luat-o pe aratura. Si astfel am avut la finalul lui noiembrie primele doua atacuri de panica din viata mea. Cum n-am mai avut asa ceva, primul lucru la care m-am gandit a fost ca am ceva cu inima, ca nu e normal sa bata in halul ala (paranoia!). Mi-am facut mintenas programare la cardiolog, pentru ca intotdeauna am impresia ca e worst case scenario (ipohondria!). Evident ca m-am gandit ca pot fi si atacuri de panica pentru ca ma trezisem brusc din somn gafaind, cu palpitatii si cu o frica de ceva nedefinit si auzisem ca asa se manifesta. Dar e mai bine sa stim si sa avem un diagnostic. La doctor mi-au facut un eco, au zis ca totul arata bine, dar sa mai vin si in ianuarie ca sa ma puna pe bicicleta sa fac efort, sa imi faca un EKG si alte teste. Super, voi fi acolo. Si asta a fost una dintre vizitele medicale din cele 7. Totul este ok, inima mea se comporta perfect, tensiunea e ok. Acuma stiu, sunt linistita. Desi saptamana trecuta am avut inca 3 atacuri de panica intr-o noapte, in doar o ora si jumatate de somn. Dupa care am dormit cu veioza aprinsa si a fost mai bine.
O alta vizita a fost la dentist pentru ca am doua masele sensibile ca niste domnisoare si ma cam dor la rece. Am nevoie de o curatare profesionala, in rest, sa ma spal cu pasta pentru dinti sensibili si aia e. Si ca o sa fie mai bine dupa curatare. Se face si aia, probabil cat de curand, trebuie sa o programez.
Am uitat sa adaug ca tot la finalul anului trecut au inceput durerile de cap. Si au inceput odata cu noii mei ochelari de care aveam nevoie din nou avand in vedere ca lucram iarasi 8 ore cu calculatorul. Nu am mai purtat ochelari de vedere din 2015 de cand am ramas in concediu prenatal si nici nu le-am simtit lipsa pana la jobul asta nou. Ma durea capul in locuri in care nu m-a durut niciodata si in feluri in care nu am mai simtit pana atunci. Una dintre cele 7 vizite au fost la oftalmolog. Dupa un consult de 5 minute mi-a spus ceea ce stiam deja: ochelarii sunt prea puternici, “aveti nevoie doar pentru calculator”. Am primit reteta noua cu care m-am dus la optician si astfel am mai bifat o vizita. Acum astept sa ma sune sa ma duc sa ii ridic. Durerile de cap continua si din cauza ca n-am purtat ochelari pentru ca evident am nevoie de ei, dar sunt mult mai usoare decat cele cauzate de purtarea lor.
Celelalte 3 vizite medicale au fost la doctorul de familie, una ca sa ma plang de calitatea nasoala a starii mele generale, i-am expus toti factorii, toate simptomele si toate durerile, lipsa de chef, lipsa energiei, noptile nedormite, cosmarurile, starile anxioase. Mi-a sugerat sa fac niste analize de sange sa vedem cum stau cu tiroida. Am fost sa-mi recolteze probe si dupa doua zile m-am dus la interpretarea lor. Am descoperit cine e vinovatul pentru starile mele si pentru tot disconfortul psihic si fizic: fierul. Pe care nu il am. Nivelul lui e 6 si valorile normale sunt intre 15 si 150. La analizele de anul trecut din septembrie mi-a iesit ca am anemie, dar atunci nivelul nu era chiar atat de jos, in schimb si hemoglobina era afectata. Acum ea o duce bine, fierul nu si doctorita a spus ca probabil ea isi ia resursele din rezerva de fier si de asta e atat de jos nivelul. Am primit tratament si trebuie sa iau zilnic, timp de 4 luni, cate o pastila de fier, plus un pansament gastric ca o iau razna de la durerile de stomac daca nu.
Acum stiti si voi (nu ca ar trebui sau ca v-ar interesa, dar ca sa stiti cum stau cu sanatatea daca ati vrea sa ma intrebati :P) si va ramane si aici ca sa am unde sa ma intorc sa compar si sa verific. Astept sa creasca nivelul fierului, sa imi vina ochelarii si viata mea sa se imbunatateasca. Nu ma refer la ce imi doresc sa mi se intample pe plan profesional sau cu casa de exemplu, ci la cum ma simt si cum ma misc prin toata nebunia. Fac fata mai usor daca nu ma doare si nu ma ingrijoreaza nimic. Trebuie sa invat odata sa iau lucrurile pe rand si sa imi fac griji cand e cazul, nu inainte, cand totul e in capul meu.
Sa fiti sanatosi!
17 Comments
Luiza
Îți recomand din suflet un terapeut. Dacă rezonezi cu asta, îți pot oferi numărul Cristinei, terapeutul meu. Întreabă-te de când nu ai respirat? Respirat conștient, adanc. Nu e un sfat cerut, dar te înțeleg și am simțit sa scriu asta. Sa fii bine!
Tomata
multumesc de sfat si sunt adepta terapiei. am facut 6 luni terapie dupa moartea tatalui meu si intotdeauna sfatuiesc si eu lumea sa apeleze la un specialist.
si tocmai pentru ca simt cand e nevoie de terapie, de data asta sau cel putin nu inca, nu am nevoie. sunt alte chestii fizice care imi creeaza starile astea si daca nu se rezolva cu medicamentele recomandate si tot asa ma simt, cu siguranta ma intorc la terapie.
La partea cu respiratia ai dreptate, am tot citit recent ca nu acordam respiratiei suficienta importanta si chiar am fost uimita intr-o dimineata cand durerea de cap mi-a trecut dupa ce mi-am pus picaturi in nas si puteam respira mai bine. poate n-ar fi o idee rea sa-mi verific si sinusurile, mi-a mai spus o prietena, dar am zis ca n-o fi chiar asa simplu 😛
Ioana
Multă sănătate îți doresc! Să ai energie și să te poți ține de tratament. Eu am tendința să neglijez, să sper că va trece de la sine, asta pentru că nu am timp sa fiu bolnavă, vorba aia. Aripa covidului încă nu ne a atins și cumva exista mereu teama aceea că ce ar fi și cum ar fi, am doi copii mici, unul e bebe alăptat… Treziri multe peste noapte, asta exact de când s a născut, peste zi doarme puțin și e sensibil la somn etc. Sunt ruptă de oboseala și sper doar că în timp va fi mai bine.
Tomata
oh, eu nu mai ignor de foarte multa vreme, insa da faceam si eu asta. not anymore. am un copil pe care vreau sa-l vad mare si trebuie sa fac tot ce-mi sta in putere sa fiu langa ea tot mai mult.
nu amana, du-te la doctor pentru copiii tai 🙂
te cred ca iti e greu, dar nu dureaza mult si macar stii daca e ceva grav sau ceva tratabil sau esti bine.
Beatrice Lupu
Iti doresc multa sanatate!
Sa va bucurati de noua casa si s-o stapaniti sanatosi multi multi ani dupa ce veti termina ratele!
Ca de obicei imi place cum scrii si ce scrii. Dupa cum am citit pe net am angina pectorala din 2019, iar din cauza pandemiei nu am ajuns inca la un cardiolog, asta e banuiala mea.
Mai spune.ne ce citesti si cum mai creste dulceata si pune si poze, te rog.
Toate cele bune, Beatrice
Tomata
Multumesc. 🙂
Dar casa nu am cumparat inca. Ne tot chinuim. Tot ce gasim isi gaseste alt stapan 🙁 Si procesul asta de cautat si de scris si de incercat e atat de stresant si de datator de sperante parca numai sa ti le curme…
Du-te la cardiolog si vezi ce ai, nu mai amana, fa tot posibilul pana nu e prea tarziu.
Despre carti va povestesc la final de luna 🙂
Multa sanatate si tie <3
Ralu
La fel am pățit și eu cu ochelarii. De cum i-am ridicat de la oftalmolog au început durerile de cap, ciudate rău. Am lăsat ochelarii și e mult mai bine.
Pe mine m-a ajutat mult în perioada asta sportul: exerciții de pe youtube, alergat, orice, numa să fac sport.
Însănătoșire grabnică!
Tomata
am primit ieri ochelarii noi si azi a fost prima zi cu ei. pot spune ca sunt mult mai ok, insa la stangul care are + simt un usor disconfort. capul ma doare, dar foarte putin, o sa vad dupa mai multe zile de purtat daca trece.
Apfelsaft
Si eu m-am confruntat cu o anemie incapatanata. La un moment dat a trebuit sa fac si o perfuzie cu fier in urma careia vreo doua saptamani n-am mai simtit deloc ca mi-e frig iar obrajii mei capatasera iar o culoare roz normala. Pe termen lung am invatat sa tin cont de anumite reguli de nutritie: lactatele si carnea rosie nu trebuie niciodata consumate impreuna (daca dimineata mananc lactate, carnea rosie o consum doar la cateva ore distanta). La mesele cu carne rosie & ficat asociez mereu ceva care contine vitamina C pentru ca creste absorbtia fierului (salata de patrunjel, ardei gras rosu, lamaie). Iernile din Berlin au intr-adevar ceva apasator. Cu vreo 20 min de sport zilnic facut acasa reusesc sa tin departe dispozitia proasta.
Multa sanatate,
Tomata
ah, ce chestie interesanta asta cu nutritia. chiar am stat sa ma gandesc daca amestec carnea rosie cu lactatele si in afara de porc si pui nu prea ma omor cu carnea in general.
si doar la ciorba de legume cu porc pun smantana, in rest… chiar nu stiu. dar o sa fiu mai atenta.
merci de tip 🙂
Sanatate multa si tie.
Greta
Și eu mă duc mâine la medic, la ora 7 am deja programarea. ORL-ist, că mă deranjează o ureche. Dentist și ginecolog (controale preventive) urmează, dar cumva nu-mi vine să m-apuc de asta câtă vreme (și aici, în nord) e lockdown sever.
Altminteri, I soooooo feel you referitor la grijile făcute dinainte! Eu am sărit de 40 de ani și tot n-am reușit să învăț să nu mă mai stresez în avans.
Sănătate! Și te îmbrățișez, că virtual avem voie…. 🤗
Tomata
Multa sanatate si tie. Sper sa fie totul bine. Paranoia mea nu are vreme de lockdown, care si aici e sever.
desi evit iesiri in public :)) la doctor ma duc una-doua.
Ivona
Insanatosire grabnica, Andreea!
Si acorda-ti timp pentru tine. Pe mine ma ajuta si sportul sa am o stare fizica si emotionala buna. La un curs de mindfulness recent psiholoaga spunea ca jumatate de ora de sport zilnic are acelasi efect asupra creierului ca un antidepresiv.
Tomata
din pacate sportul e ceva ce…nu prea-mi place. nu ma mobilizez nicicum sa il fac singura in casa, desi ii stiu beneficiile.
nu am timp si nici nu prea imi fac pentru el.
Ralu
Hmm recomand cartea lui Haruki Murakami: Wovon in rede, wenn ich vom Laufen rede. Poate o știi, eu am descoperit-o mai târziu și recunosc că m-am simițit mai motivată să fac sport :)))
lala
Sanatate multa. Tocmai am scapat de Covid, a fost mai grea izolarea ca virusul. Azi am vorbit cu bunica la telefon si mi-a zis ca bunicul, imediat 90 de ani, taie via, se pregateste de primavara 🙂
Am realizat ca nu l-am auzit niciodata sa il doara ceva, sa se planga de ceva. Este foarte activ si implicat in treburile gospodariei, mananca putin si doar ce ii place si face numai ce vrea :))))
Tomata
mereu vad comentariul tau prea tarziu 🙁 scuze ca raspund dupa 3 saptamani.
ma bucur ca simptomele n-au fost aspre si ca ati scapat.
cat despre bunicul tau, sunt multi oameni in varsta care traiesc dupa propriile reguli pentru ca probabil isi cunosc si limitele si corpul.
bravo, lui!