tomata cititoare
-
Statistici literare din anul 2018
Am incheiat ieri a 38-a carte de anul asta si cred ca asta a fost tot, desi am inceputa inca o carte, dar nu cred ca o voi termina pana maine. Totusi, sunt pe la 50% cu ea, si daca reusesc sa avansez pana la 60% o sa o trec tot pe 2018 pentru ca nu e corect sa figureze la anul viitor. Nu? Daca mi-ati citit blogul de pe la inceputuri, poate va amintiti ca sunt obsedata de liste si statistici, mai ales cand vine vorba de carti. Pe langa contul de GoodReads care contorizeaza aproape tot, mai am si un Excel cu tot felul de date. Nu intereseaza…
-
Ce am mai citit si as vrea sa cititi si voi
1. Titlul e partial imprumutat/furat de la Diana si de la Lavinia, ca nu prea am staruit sa gasesc ceva mai original. 2. Trecem peste scuze, pretexte si motive, peste faptul ca am fost in Malta si ca ar fi fost un lucru despre care as fi vrut sa scriu, dar mi-e lene. 3. Am primit un boost of confidence pe GoodReads si am decis sa mai arunc incolo si incoace cu niste titluri de carte, lecturi superbe pe care le-as baga pe gat cu insistenta oricui iubeste sa citeasca. Intr-o ordine aleatorie, carti de 5 stele, favorite sau ne, de 4 stele, dar totusi recomandari. Gradina de sticla, de…
-
Două romane polițiste, amândouă spaniole
În timp ce unul dintre ele a fost la un moment dat pe buzele tuturor și eu nu voiam să mă apropii de el, al doilea îmi era complet necunoscut până acum vreo două luni. Genul nu e unul dintre preferate, așa că dacă motivele nu erau 1. venirea autorului la Berlin și 2. alegerea romanului drept carte a lunii într-un club literar, ar fi durat ceva până să le citesc. În primul rând, denumirea de „roman polițist” nu-mi place deloc, chiar dacă e muncă detectivistică în amândouă. Prefer termenul englezesc „mystery” că definește mult mai bine ce și cum se întâmplă. Umbra vântului – Carlos Ruiz Zafon – 4*…
-
Festivalul Internațional de Literatură de la Berlin 2017
Deja lipsa timpului de a scrie nu mai stă în picioare ca motiv pentru care nu mai scriu pe blog. Chiar și când am timp, prefer să fac altceva decât să scriu. Sunt mai multe motive pentru care nu mai simt nevoia de a share-ui totul aici, dar unul dintre cele mai apăsătoare e lenea. Și probabil faptul că nu am un job de birou. Și poate pentru că am uitat ce bine îmi face să înșir niște cuvinte. Cu toate astea, există anumite evenimente, momente pe care le-am trăit, lucruri pe care le-am aflat și învățat când făceam orice altceva decât să scriu pe blog, pe care chiar vreau…
-
Două cărți ipotetice (despre religie)
Îmi plac cărțile ipotetice de genul „cum ar fi dacă?”. Prima pe care am citit-o cred că a fost Eseu despre orbire. Cum ar fi dacă toată lumea ar fi oarabă? Apoi am citit Intermitențele morții – Saramago se pricepe la joaca asta. Și Irvin D. Yalom se pricepe și e cu atât mai interesant pentru că fiind psihiatru de profesie, și abia apoi scriitor, îmbină cele două discipline în cărțile lui și iese ceva foarte mișto. Aș citi orice carte scrisă de el pentru că m-a convins din prima cu Plânsul lui Nietzsche și mi-a consolidat părerea cu Problema Spinoza, despre care o să vorbesc mai jos. Aparent și…












