cherry tomato
-
Mami din oglindă
Mami din oglindă e întotdeauna mai interesantă și mai faină ca aia adevărată. Asta dacă o întrebați pe Ada. Oricât de supărată e, oricâte nemulțumiri o încearcă… odată ce apare mami din oglindă, totul e bine din nou. Numai că împreună cu mami din oglindă e și Ada, dar încă nu-și dă seama că e ea. Nici când îi pun o oglindă în față și se vede doar pe ea nu știe că e reflecția ei. M-am amuzat foarte tare când am pus-o în scaunul ei și am luat-o cu mine în baie să mă spăl pe cap. Fiind cu capul sub duș si aproape de oglindă, nu-și putea lua…
-
Am scos-o pe Ada din pat
La o lună (sau o fi fost la câteva săptămâni?) după ce am născut, am scris că Ada doarme cu noi în pat, între noi. Nu ne-a fost teamă că ne rostogolim peste ea, nici că n-o vom mai putea-o dezvăța de patul nostru. Motivul principal pentru care am culcat-o cu noi în pat am fost eu, teama și sentimentele mele. Că nu alăptam, deci nu era nevoie să o am aproape în fiecare secundă și ea oricum dormea până la 7 dimineața în primele 3,5 luni. Însă pe mine nu mă lăsa sufletul să dorm fără ea, să o las în camera ei, singură, pe întuneric. Brrr… nici acum…
-
Ce îi voi spune copilului meu despre Moș Crăciun
E atât de dezbătută dilema divulgării adevărului despre (non-)existența lui Moș Crăciun că apar și eu cu o idee, care, mai mult ca sigur nu e originală, dar eu m-am gândit singură la ea, fără să citesc sau să o aud pe nicăieri. Dacă ați mai auzit-o/citit-o pe undeva sau dacă v-a venit și vouă, asta e, great minds think alike. Sunt două direcții în care merge treaba asta cu adevărul despre Moș Crăciun: 1. îmi las copilul să creadă, nu vreau să îi strivesc corola de minuni și totodată imaginația 2. nu vreau să-mi mint copilul Personal, mă încadrez în prima categorie, doar că imaginea, așa cum o știm…
-
Ada taie cozi
Nu de câini, de pisici sau de fructe. Cozi de oameni. Când eram gravidă, în afară de Bioclinica, nicăieri nu mi-a fost oferită prioritatea de a intra în față pe motiv că na… eram cu burta la gură. Cei de la Registrul Comerțului m-au ținut chiar 5 ore pe coridor pentru că nu aveau chef de lucru, dar să trecem peste asta că mă enervez și n-am chef. De când mă deplasez cu Ada peste tot, fie la Primărie, Finanțe, cofetărie, Auchan, EON, Enel, CEC etc, dacă o am pe Ada în brațe sau în cărucior, despic rândurile și cozile ca Moise Marea Roșie. Niciodată, dar absolut niciodată n-am cerut…
-
Copilul meu vesel
Nici nu știu cât a trecut de când am povestit ultima oară despre Ada. E drept că am menționat-o pe ici pe colo, dar nu cu prea multe detalii. Adevărul e că nici nu știu ce să povestesc. A crescut, râde într-una, ceea ce mă face foarte fericită pentru că iubesc copiii veseli și mă bucur că Ada e foarte veselă. Gângurește și zâmbește cu gingiile pe afară, îi place să fie zgâlțâită și „chinuită” și mie-mi pare bine pentru că îmi place s-o „chinui”. Mă distrează cum râde când eu vorbesc serios cu ea și îi explic treburi importante, când se hlizește la mine cu biberonul în gură în…
