cherry tomato
-
Am scos-o pe Ada din pat
La o lună (sau o fi fost la câteva săptămâni?) după ce am născut, am scris că Ada doarme cu noi în pat, între noi. Nu ne-a fost teamă că ne rostogolim peste ea, nici că n-o vom mai putea-o dezvăța de patul nostru. Motivul principal pentru care am culcat-o cu noi în pat am fost eu, teama și sentimentele mele. Că nu alăptam, deci nu era nevoie să o am aproape în fiecare secundă și ea oricum dormea până la 7 dimineața în primele 3,5 luni. Însă pe mine nu mă lăsa sufletul să dorm fără ea, să o las în camera ei, singură, pe întuneric. Brrr… nici acum…
-
Ce îi voi spune copilului meu despre Moș Crăciun
E atât de dezbătută dilema divulgării adevărului despre (non-)existența lui Moș Crăciun că apar și eu cu o idee, care, mai mult ca sigur nu e originală, dar eu m-am gândit singură la ea, fără să citesc sau să o aud pe nicăieri. Dacă ați mai auzit-o/citit-o pe undeva sau dacă v-a venit și vouă, asta e, great minds think alike. Sunt două direcții în care merge treaba asta cu adevărul despre Moș Crăciun: 1. îmi las copilul să creadă, nu vreau să îi strivesc corola de minuni și totodată imaginația 2. nu vreau să-mi mint copilul Personal, mă încadrez în prima categorie, doar că imaginea, așa cum o știm…
-
Ada taie cozi
Nu de câini, de pisici sau de fructe. Cozi de oameni. Când eram gravidă, în afară de Bioclinica, nicăieri nu mi-a fost oferită prioritatea de a intra în față pe motiv că na… eram cu burta la gură. Cei de la Registrul Comerțului m-au ținut chiar 5 ore pe coridor pentru că nu aveau chef de lucru, dar să trecem peste asta că mă enervez și n-am chef. De când mă deplasez cu Ada peste tot, fie la Primărie, Finanțe, cofetărie, Auchan, EON, Enel, CEC etc, dacă o am pe Ada în brațe sau în cărucior, despic rândurile și cozile ca Moise Marea Roșie. Niciodată, dar absolut niciodată n-am cerut…
-
Copilul meu vesel
Nici nu știu cât a trecut de când am povestit ultima oară despre Ada. E drept că am menționat-o pe ici pe colo, dar nu cu prea multe detalii. Adevărul e că nici nu știu ce să povestesc. A crescut, râde într-una, ceea ce mă face foarte fericită pentru că iubesc copiii veseli și mă bucur că Ada e foarte veselă. Gângurește și zâmbește cu gingiile pe afară, îi place să fie zgâlțâită și „chinuită” și mie-mi pare bine pentru că îmi place s-o „chinui”. Mă distrează cum râde când eu vorbesc serios cu ea și îi explic treburi importante, când se hlizește la mine cu biberonul în gură în…
-
A doua oară, mult mai bine
Iar am rămas singure în weekendul ăsta. De data asta 4 zile, dar deși a fost o zi în plus, a fost mult mai bine. Nu m-au mai încercat sentimentele de data trecută și m-am bucurat cu adevărat de me time și mommy time. Cu Sotzu’ plecat pe plaiuri natale, m-am bucurat de aceste zile „libere” să mă pun la zi cu serialele, să văd două filme, să ies la brunch cu fetele, să livrez niște fuste și să croiesc altele pe săptămâna viitoare. În plus, m-am hlizit cu Ada până m-au durut fălcile. Are sunete noi în repertoriu și e amuzant tare să o aud cum gângurește, cum râde…
