cherry tomato
-
Odiseea alăptării și primele zile acasă
Și a venit ziua în care am adus-o pe Ada acasă. Obosită și fizic – de la antibiotice și dormit cu întreruperi – și psihic – de la toată întâmplarea cu salmonella, m-am întors la o casă plină ochi de haine de bebeluș. Unele spălate și necălcate, altele încă pe uscător, altele prin vreo zece plase răsfirate prin casă. Plus dezordinea adunată în 5 zile în lipsa mea. Așa că marți și miercuri… noroc că Ada s-a milostivit de noi și-a dormit într-una, am făcut curățenie împreună cu Sotzu sau singură când el era plecat cu treburi. Apropos de treburi… atât de tare m-au frustrat toate drumurile care trebuiau făcute…
-
Nașterea la spitalul Premiere, experiența mea
Una dintre cele mai frecvente întrebări care mi s-au pus când eram gravidă (pe lângă: „Ce ai?” și „Cum naști”) a fost „Unde naști”. Când am răspuns „La President” (fosta denumire a Spitalului Premiere) cel puțin 3 persoane mi-au spus cam același lucru pe un ton cam superior: „Dar știi că dacă se întâmplă ceva cu tine sau cu bebe, tot la Odobescu sau Bega ajungi, nu?” sau „Vaaaai, câte chestii nasoale am auzit despre ei…” Părerea mea e că reacțiile astea se bazează pe principiul strugurilor acri, nu pe experiența personală. Doar din auzite. E drept că am citit și-am auzit și eu despre neplăceri cauzate de cadrele medicale,…
-
Cum a venit Ada pe lume
În primul rând, pe nepregatite. Atât de pe nepregătite, că am lăsat casa cu susul în jos, cu hainuțele nesortate, unele spălate și intinse pe uscător, altele nespălate, altele necălcate, plus o grămadă de plase ce-și așteptau rândul la sortare. Deci vă dați seama la ce m-am întors când am ieșit din spital, dar hai să nu sărim direct la final. Așa… Scriam că mai aveam 3 săptămâni sau mai puțin și s-a dovedit a fi mai puțin, dar nu mă așteptam să fie atât de puțin. Am născut-o pe Ada la 37 de săptămâni și 5 zile, după ce miercuri noaptea m-au apucat contracțiile. De fapt, pe la 3:30…
