E a doua sau a treia oară când amintesc pe blog despre titlul unui articol cu care rezonez întru totul: „mi-aș da viața pentru tine, dar nu mi-aș sacrifica-o”. Îmi răsună în minte de fiecare dată când cineva spune că nu mai are viață de când i-a venit pe lume copilul. Mă rog, viața așa cum era înainte. Normal că nu mai e ca înainte, în primul rând pentru că nu mai mergi la serviciu, hehe. În al doilea pentru că noul membru al familiei e o prioritate și trebuie să-ți faci programul în funcție de nevoile lui. Dar asta nu înseamnă că ești condamnat la o viață de schimbat…

Ăsta e unul dintre articolele cu care eram datoare de o grămadă de vreme. Cam de vreo 3 luni așa. Ar fi trebuit să vă arat camera Adei cu o lună înainte să se nască, dar uite că a trecut o lună de când s-a născut și abia acum m-am mobilizat. Motivul pentru care n-am scris și n-am fotografiat „camera ei” e că în primul rând n-o folosește decât la schimbat și uneori când îi dau să mănânce, și în al doilea rând pentru că mereu aici e o dezordine continuă. Dar am întârziat destul și-acum e timpul să vă povestesc despre Cuteoshenia Adei. Dar până la ea, să vă…

Abia azi se împlinesc 40 de zile de când Ada a venit pe lume, dar de botezat am botezat-o la 38. Strict din motive administrative. Nu-mi pare rău, dimpotrivă, mă bucur că am trecut și de pasul ăsta mai repede. Cu atât mai mult cu cât dacă am fi așteptat mai mult vremea s-ar fi înrăutățit, ar fi fost mai frig, mai neplăcut. Dar așa, duminică a fost chiar cald, dar nu prea tare, suficient de bine cât să-mi pot îmbrăca superba rochie cumpărată de la SH cu 10 lei. Că tot vorbim de haine, a fost o provocare să-i găsim Adei ceva pe măsură, dar dacă cu rochița ne-am…

Absența mea de pe blog nu se datorează faptului că Ada mă solicită atât de mult încât n-am timp de nimic, așa cum m-au „amenințat” o gramadă pe perioada sarcinii. Nu. Lipsesc de aici pentru că fie ieșim la plimbare, fie avem musafiri, fie citesc, fie mă uit la filme, fie mai spal o farfurie, mai șterg pe jos sau spăl haine. Deci, am timp să fac de toate. Să mă spăl pe cap, să fac duș, să îmi fac unghiile, să ies cu prietenele (abia am început cu asta), să citesc și să mă uit la filme. Și de luni sunt singură și am impresia că am tot timpul…

Acum o lună, Ricky era ocupantul incontestabil al primului loc in inima mea. Nu vorbim despre competiția cu oamenii, pur și simplu era singura iubire necondiționată de care eram în stare. Pe Ada o iubeam ca idee, nu ca om, pentru că până nu i-am văzut ochișorii și până n-am ținut-o în brațe, îmi era greu s-o consider om. Instinctul matern nu se dezvoltase încă și nu știam că sunt capabilă să iubesc și mai mult decât îl iubeam pe Ricky. Și Ada a venit acasă, în carne și oase, din 30 iulie ocupanta incontestabilă al primului loc în inima mea. Și Ricky, în ciuda mea, a căzut pe locul…