Tabăra de călărie

Deși sunt deja 8 ani de când am emigrat și nici cu România nu am atât de mult contact pe cât mi-aș dori, încă sunt momente în care mă minunez câte chestii minunate există aici. E foarte posibil să existe și în România și eu să nu știu, însă cred că minunarea vine, de fapt, din comparația cu propria copilărie. Ada mă întreabă de multe ori dacă și eu când am fost mică am făcut aia sau cealaltă sau dacă am avut și eu obiectul X sau Y. Nu pot spune că îmi pare rău că nu am avut pentru că nici nu știam că există sau că se poate și pe principiul “Ignorance is bliss”, sunt mulțumită cu copilăria mea.

Dar înapoi la subiectul discuției. Cu atâtea posibilități la îndemână, mă gândeam că n-ar fi o idee rea ca în fiecare vacanță să învețe ceva nou. În 2022 făcuse un curs de înot, așa că pentru 2023 am ales o tabăra de călărie. Ca orice fetiță de aici (din nou, corectați-mă dacă nu e ceva local) e înnebunită după cai: filme cu cai, cărți cu cai, haine cu cai, orice. Am întrebat-o dacă vrea să meargă în tabăra de zi de engleză combinată cu lecții de călărie și după aprobarea ei, am plătit din ianuarie pentru iulie 5 zile. Că atât durează tabăra și e zilnic de la 8:30 la 17:30, timp în care copiii învață puțină engleză, cum să îngrijească un cal (adică chiar curață grajdul, calul și ce mai au de curățat pe acolo), cum să îl plimbe, cum să îl abordeze și alte detalii pe care le-am uitat. A primit cadou de la bunici un echipament de călărie și toată experiență a fost un succes. Mai merge iar și anul asta.