Am mai spus de câteva ori pe blog, și probabil o să mă mai repet și cu alte ocazii, că mă înveselesc foarte repede în fața unui gadget de bucătărie. Am un dulap întreg în bucătărie cu tot felul de tocătoare, mixere, roboți, fierbătoare și alte lighioane de genul. Fac o salată de boeuf în doi timp și trei mișcari: fierb legumele și carnea în steamer și le mărunțesc cu ghilotinuța. Ies niște cubulețe de ți-e mai mare dragul. Nici cu cartofii franțuzești nu pierd prea mult timp pentru că-i curăt, îi feliez și îi arunc în steamer. După care îi așez frumos pe straturi în tavă și zvârrrr cu…

OK, am stat și-am cugetat în weekendul care tocmai a trecut și mi-am zis că dacă nu pun mâna să scriu ceva, chiar și banalități, mi-e teamă că viața fără blog s-ar putea să-mi facă cu ochiul. Și știu că nu-mi doresc asta cu adevărat, însă trec printr-o fază în care aș vrea să păstrez netul doar pentru la lucru. Și atât de acută e nevoia asta încât nici măcar de pe telefon nu prea am chef să stau online. În afară de actualizarea progresului pe Goodreads, nici că-mi vine să apăs pe alte iconițe de Social Media.

Sunt bine stop Chiar foarte bine stop Totul e cumva așezat stop Și e bine stop *** Citesc în draci stop N-am chef de scris stop Inspirația e dusă cu pluta stop Azi merg în sfarșit la sat stop Aștept cu nerăbdare weekeendul la Praga stop *** Războaie stop Avioane prăbușite stop Microbuze spulberate stop Copile de 10 ani ucise pentru că au fost violate stop Și totuși este trist în lume stop