Încet, către o viață de divă

Dacă îl întrebați pe Sotz impresii despre excursia la Milano, pe lângă cât de impresionat a fost de San Siro, s-ar putea să vă spună și că nevastă-sa a fost o divă (probabil se afla sub vraja orașului modei). Așa cum n-a mai fost în nici o altă excursie vreodată. O să înceapă să vă spună cum a început ea să se miorlăie că stropii de ploaie or să-i facă părul întins cu placa să arate ca lâna, cum s-a isterizat că umbrela nu se deschide prea repede și că trebuie să își ia pe ea trei straturi de haine numai ca să arate „drăguț” în poze. Da, asta v-ar spune și dacă  i-ar sta în obicei să comenteze pe blogul meu, ar face-o printr-un comentariu. Dar n-am eu „norocul” ăsta.

Bun, deci de când cu postul ăsta, m-am bucurat că doamnele au observat că am învățat ceva din el și că am încercat să-mi schimb obiceiul. Păcat că pentru asta a trebuit să îndur cam prea puține grade pentru grosimea hainelor mele. Așa că pe lângă două perechi de ciorapi, un maieu, o bluză cu mânecă lungă și o rochie peste ele, doar un sacou subțirel încerca să țină frigul departe de oasele mele. N-a reușit. Dar, hei, cine arată bine în poze? Niciodată n-a fost mai adevărată zicala „baba rabdă la frumusețe”. Măcar la Florența o să fie cald de-a binelea și n-o să trebuiască să mă îmbrac cu tot ce am în valiză.

Bun, și pentru a consolida ideea de la început, cum că mă transform încet într-o divă, am mai găsit o poză care să mă ajute în drumul meu către desăvârșirea stilistică.

Doamnelor, dacă n-ați știut cum să vă asortați colierele cu decolteele, vin bucuroasă în ajutorul vostru.

Cu plăcere. 🙂

sursa foto