Paris 2024 – plăcerea mea

Oare am mai scris eu undeva pe blog de piticul meu cu vizitarea unui loc de mai multe ori? Dacă nu, elaborez puțin aici ca să am unde face referire când o mai veni vorba.

Jobul unuia dintre piticii mei de pe creier e să îmi taie curiozitatea pentru aproape orice loc pe care l-am vizitat deja. Cele care fac excepție sunt Timișoara, satul copilăriei mele și în general cele din România, pentru că m-aș întoarce cu drag în oricare, în special dacă e cu Ada să îi arăt țara în care s-a născut. Dar dacă trebuie să mă întorc într-un alt oraș, cum a fost de exemplu la Dublin, mă duc dacă nu am de ales, dar fără mare bucurie. Am cheltuit tot entuziasmul prima oară când totul a fost nou și când mi-a plăcut foarte mult. A doua oară… a trebuit să caut bine chestii care să mă entuziasmeze măcar pe jumătate. Și asta la pachet cu setea și foamea mea neostoită de nou și spectaculos, fac aproape orice loc văzut deja muuult mai puțin interesant.

DAR nu și Parisul 🙂 

Această vizită a fost deja a treia și tot am găsit chestii noi de care să mă entuziasmez și pe care abia să le aștept. Acum 12 ani când l-am vizitat prima oară am fost peste tot și l-am văzut și pe dinăuntru și pe dinafară (cimitire, arcuri, Luvru și alte muzee – că am prins și prima duminică din luna cu intrare gratis și Noaptea Muzeelor – Turnul Eiffel – unde am fost ceruta de sotie – Versailles, Disneyland, biserici, vitrine, Montmartre, chiar și Salonul auto), iar când am fost în 2019 am fost special pentru Disneyland, că Ada avea 3 ani și jumătate și credea în prințese. 

Tura asta obiectivele mele au fost:

Château de Monte Cristo sau casa memorială a lui Alexandre Dumas

N-am citit nici Cei trei muschetari, nici Contele de Monte Cristo, însă nu înseamnă că nu știu cine a fost autorul. Când am căutat pe Google locuri livrești din Paris, lo and behold! că n-aș fi avut timp să văd tot ce mă interesează. L-am ales pe ăsta pentru că din poze părea nemaipomenit și chiar așa a fost. Ce viață a dus, cât a putut scrie, cât de neobosit a fost! Mi-a venit un chef nebun să mă apuc de cărțile astea pe care le-am ratat în copilărie și adolescență, sper să mă țină și să remediez aceasta carență.

Château de Fontainebleau

De parcă nu mi-au ajuns castelele de pe Valea Loarei de anul trecut, pe ăsta am vrut neapărat să îl văd. Atât de mult am citit despre el în literatura franceză clasică (nu-mi mai aduc aminte ce) și știam că toată aristocrația și regalitatea Franței s-a perindat pe acolo, așa că am vrut să văd și eu ce e de capul lui. Măăăăăi! În primul rând la intrare e descris că “Adevărata reședință a regilor Franței”, dar când intri și dai de toate decorurile și obiectele care îl ornează, de pereții acoperiți fie cu lemn sculptat, fie cu tapițerii sau de sălile de bal, trebuie să te simți măcar un pic mișcat. Am mai văzut destule decoruri asemănătoare – și dacă m-ar pune cineva în fața unor poze făcute de mine în multele palate și castele pe care le-am vizitat sigur n-aș mai ști care e care – însă sunt unele emblematice pe care le ții minte.

Pe foarte scurt din broșură: din primul castel, atestat în 1137, doar donjonul mai există azi. Apoi în timpul Renașterii, Francois I l-a reconstruit, în secolul al 17-lea Henri al IV-lea a continuat mărirea și modificarea lui. Ludovic al XV-lea modifică ceva ce a construit Francois I și o întreagă aripă îi poartă numele. În secolul al 19-lea, toate mobilele sunt îndepărtate, dar Napoleon I îl remobilează, modifică unele chestii, iar Napoleon al III-lea se axează pe interioare, teatrul imperial și aripa împărătesei Eugenie.

Sala Ovală de la Bibliothèque Nationale de France

Aveam pe listă măcar trei dintre bibliotecile superbe ale Parisului, dar toate erau închise până pe 11 august. Singura în care am reușit să intrăm, pe gratis, a fost Sala Ovală de la Biblioteca Națională a Frantei. A fost de ajuns și ea pentru că toți am găsit ceva interesant și am stat acolo mai mult decât am plănuit.

Galeria Dior

O trec în articolul meu, deși propunerea Sotzului a fost pentru Ada. Însă în articolul ei am pus deja foarte multe poze, așa că voi păstra Galeria pentru al meu. Nu sunt eu în pas cu moda, însă îmi place să știu chestii despre marile personalități ale acestei lumi. Am început să mă uit pe Apple TV la mini seria dedicată lui Dior, dar nu cred că eram în starea necesară să mă prindă. Îi mai dau o șansă acuma că i-am vizitat casa.

Și voi pune tot aici și celelalte plimbări care nu s-au încadrat pe nicăieri.

Când am ieșit cu Ada de la Musee Grevin, ne-am relaxat puțin în Jardin du Palais Royal. Am observat oamenii lucrând sau relaxandu-se fie citind, fie vorbind unii cu alții, fie scrolland pe telefon. I-am invidiat puțin, așa cum îi invidiez putin și pe cei din Berlin care au (sau își iau) timp pentru a petrece puțin timp în parc făcând nimic important.

Apoi ne-am dus la Luvru să vadă Ada piramida, dar înainte de asta am fost amândouă impresionate de aceasta clădire “invizibilă”

Câteva vitrine de pe Champs Elysees

Niște galerii la care am ajuns întâmplător, deși erau însemnate pe Google Maps, însă nu erau ceva neapărat de văzut. M-am bucurat de coincidența de a trebui să trecem prin ele pentru a ajunge la Sala Ovală.

Am ajuns și la Montmartre și am văzut din nou Sacre Coeur

Sfârșit