Cu greu, despre Luvru

Nu ştiu de ce mi-a fost atât de greu să scriu despre Luvru… L-am tot amânat de fiecare dată când am scris despre Paris, iar ieri m-am apucat de el de pe la 10 dimineaţa, când am sortat şi-am retuşat pozele şi l-am terminat de scris aseară la 9.

Ziua aleasă pentru a vizita Luvrul a fost 7 octombrie, pentru că fiind prima duminică din lună, intrarea a fost gratuită. În mod normal un bilet întreg costa 15 euro – acces la expoziţiile permanente + la cele temporare. Mai multe informaţii despre bilete găsiţi aici. Pregătiţi sufleteşte să stăm la cozi interminabile, primul lucru pe care ni l-a spus Alina, înainte chiar să ne întâlnim cu ea, a fost: „nu vă faceţi griji din cauza cozii, ştiu eu o altă intrare”. Mă gândeam că lucrând acolo, Alina ştia pe cineva care ne putea băga pe undeva să nu trebuiască să stăm la coadă. Nimic de genul ăsta. Luvrul are mai multe intrări, scrie şi pe site-ul lor, chestia e că nimeni nu vine să-ţi spună să te duci la altă intrare, dacă tot te-ai pus la coada de la Piramidă. Pentru că francezii se mândresc cu cozile lungi, lasă impresia că lumea ar face orice şi ar aştepta oricât pentru a intra. Dar dacă ştii că se poate intra şi pe la Porte des Lions şi pe la Passage Richeliu (pe ăsta îl ştiu de pe site, nu de la Alina), nu tre’ să stai la coadă nici măcar  5 minute. Nu era nimeni când ne-am dus noi, ba mai mult, am intrat chiar de două ori pe-acolo. Cum am încojurat Luvrul plimbându-ne dintr-o aripa în alta, hainele ne rămăseseră la garderobă, adică fix la intrarea prin Porte des Lions. Ne era teamă că de data asta chiar va trebui să stăm la coadă şi mai eram şi numai în tricouri. N-am stat nici a doua oară la nici o coadă. Deci, tineţi minte: Porte des Lions – intrare rapidă (atenţie, intrarea e închisă marţi, miercuri şi vineri). Da’ v-am dat linkul mai sus, consultaţi-l.

Oricât m-aş chinui să redau un traseu logic, să vă povestesc exact pe unde am luat-o, ce a urmat după ce… n-o sa-mi iasă pentru că atât ne-am învârtit pe-acolo şi atât ne-am întors din drum, că deja nu mai ştiam pe unde s-o luăm şi unde e ce căutăm. Aşa că o s-o iau în ordinea pozelor, că ele redau cel mai bine rătăcirile noastre.

Pictori italieni – sper să nu mă înşel, da’ aşa zice broşura.

După care am ajuns imediat la Mona Lisa. Care-i mică, mică şi e puzderie de lume înaintea ei.

Iar vis-a-vis de ea, e o măgăoaie de pictură care acoperă un perete întreg:

Alte picturi

A urmat o încăpere cu sculpturi extraordinare, dar, înainte de a intra în ea: Nike din Samothrace

Am văzut-o şi pe Venus din Milo sau Afrodita, cum vreţi să vă referiţi la ea:

Şi-a mai urmat o sală de sculpturi:

Am ajuns şi la arta egipteană, unde n-am ratat ocazia asta:

Ce mi-a plăcut aici mult de tot e că am aflat o chestie nouă. Nu ştiam că sarcofagele sunt pictate şi pe interior şi încă foarte migălos.

Alte obiecte din cultura egipteană

Gallerie d’Apollon e o splendoare:

Am ajuns şi sub Piramidă, am văzut-o şi întoarsă cu capul în jos

Punctul final al vizitei a fost apartamentul lui Napoleon:

Ne-am hodinit un pic şi-am plecat. N-am vizitat grădinile pentru că ne era destul de frig şi oricum voiam să profităm de duminica gratuită pentru a vedea şi Musee d’Orsay, de unde, din păcate, n-am poze pentru că e interzis să faci poze. Cred că a fost singurul.

Tot albumul cu poze de la Luvru.