-
Măcar o noapte pe săptămână
Vă scriu după o altă noapte în care m-am trezit la 4:00. Sunt multe și dese nopțile astea, de când sunt gravidă. Era o perioadă când mă trezeam o dată pe săptămână, acum au trecut vreo 3 de când nu s-a mai întâmplat. Mă trezesc la 4 și ceva, după unul din drumurile nocturne la toaletă. Îmi sare somnul și încep gândurile. Uneori sunt macabre, prăpăstioase, pline de frici. Atunci îmi trag pătura peste urechi, mă ghemuiesc, mă apăr de ele. Alteori sunt speranțe, planuri, dorințe. Dau pătura la o parte, scot picioarele afară, mă întind. Iar alteori sunt încercări inutile de a adormi la loc, încercări care se termină…
-
Vești bune la 22 de săptămâni
Dacă luna trecută am botezat articolul despre întâlnirea cu Ada „Fetița cu picioarele peste cap”, pe ăsta aș fi putut lesne să-l denumesc „Fetița cu fața lipită de placentă”, pentru că 20 de minute cât s-a plimbat doctorița cu sonda pe burta mea, ea nu și-a desprins fața de placentă. Deci nici luna asta n-am putut-o vedea la față și-am plecat de-acolo ușor dezamăgită că speram să primesc un DVD cu mișcările ei și cu chipul la care să mă pot uita până mă plisctisesc, până-l învăț în cele mai mici detalii. Doar că domnișoara n-a binevoit. La fel ca de obicei, poziția ghemuită, adunată de parcă n-ar avea destul…
-
Fetița cu picioarele peste cap
Ieri s-a împlinit fix o lună de la ultima întâlnire cu Ada, așa că era momentul să ne întâlnim din nou (la 17 săptămâni și 3 zile). Și cu drag raportez că e 100% Ada, cică s-a văzut clar ca bună ziua, deci nici o urmă, nici o șansă să fie Tudor. Și e bine, pentru că nu știu cum m-aș fi readaptat la fostele dorințe. De data trecută și până acum mi-am făcut destule vise și speranțe și m-am acomodat cu ideea atât de bine, că aș fi fost dezamăgită dacă doctorița mi-ar fi spus că s-a înșelat data trecută. Despre activitatea ei n-am noutăți, pentru că aparent e…
-
Ziua în care am aflat
9 februarie va rămâne gravată-n capul meu ca ziua în care am aflat ce sex are little alien. De-acum nu-i vom mai spune așa pentru că doctorița ne-a spus că e cam sigur în proporție de 95% ce e. Cam slabe șansele ca luna viitoare, tot pe 9, să aflăm că-i cealaltă variantă. Sincer, nici n-aș vrea. Am timp să mă obișnuiesc și să mă îndrăgostesc de ideea că va fi o fetiță. Recunosc, am fost puțin dezamăgită, dar doar puțin, pentru că șansele erau 50/50, oricât ne-am fi dorit noi un băiețel, nu ne stă în putință să alegem. Oricât de rușinos e ce spun, m-am resemnat cu ideea,…
-
Mânuțele
Iată-mă-s după al doilea control ginecologic, deci am vești noi despre bebe. Am rămas cu povestea înainte de primele analize de sânge, când îmi era teamă de TSH. Ei bine, TSH-ul e în regulă, 1,3 (deci sub 2,5). Problema însă a apărut la anticorpii de toxoplasmoză. În sensul că nu-i am. Ceea ce e bine pentru că înseamnă că n-am intrat niciodată în contact cu virusul, dar e și rău, pentru că tre’ să stau departe de pisici și câini. Mă rog, câinii ca câinii, dar pisicile sunt mai cu pericol. Și mor încet, pentru că o grămadă de prieteni au mâțe de care-mi place și cu care nu mă…
