Stiți vorba aia „Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, fă-ți planuri”? Dacă nu, în cele ce urmează vă voi povesti cum cineva acolo sus a râs de n-a mai putut de eforturile mele din ultimele două-trei luni. Am spus de câteva ori pe blog, dar n-am elaborat, că prin ianuarie voiam să plec la Berlin. Îmi căutasem joburi, am avut două interviuri, sufeream la fiecare mail de respingere și răspunsurile PR-istice ale firmelor nu mă mângaiau deloc. Cu toate astea, eram pregătită să nu mă dau bătută, știam că undeva în Berlin se ascunde și jobul meu și eram determinată să îl găsesc. Voiam să plec pe 15…