Da, am ajuns deja să spun asta și nu-mi vine să cred… Deși dacă m-ar suna doctorița în secunda asta să mă cheme să nasc, aș fugi, efectiv, până la maternitate. Atât de mult îmi doresc să scap de burtă. Știu cât de important e ca bebelușul să rămână acolo până la termen și îmi doresc să se întâmple asta, dar credeți-mă că îmi e foarte greu cu burtoiul ăsta. Mă doare spatele, nu pot respira, nu mă pot apleca, abia merg, îmi dau duhul, ce mai? „Mai e puțin, rezistă!”, asta aud mereu și asta îmi spun și eu, dar când mă gândesc că la capătul acestui „puțin” e…

Zilele astea numai despre Ada și sarcină îmi vine să scriu. Ce să fac dacă nu mai părăsesc incinta decât pentru treburi de rezolvat și, credeți-mă, n-ați vrea să mă apuc să descriu în detaliu cum i-aș schingiui pe cei de la Registrul Comerțului și cum m-am săturat de lehamitea de lucru din țara asta. Nu, că numai m-aș enerva încă o dată și ce rost ar avea? TOȚI știm cum stau treburile, dar unii se complac și acceptă că asta e. Eu nu. Nici Sotzu, drept pentru care abia așteptăm să ne obișnuim cu fata și cu statutul de părinți și ne punem din nou pe căutat joburi prin…

Mai sunt doar două controale până când Ada o să mă vadă și ea, nu numai eu pe ea. Bine, n-o să mă vadă propriu-zis decât peste câteva săptămâni de viață, dar măcar o să fim palpabile una pentru cealaltă pe dinafară. La ultimele vizite la ginecolog nu s-a prea întâmplat nimic spectaculos, în sensul că de arătat tot nu s-a arătat și tot cu fața în placentă stă. (Mă gândesc să-i spun doctoriței să ne-o dea acasă dacă e așa de atașată de ea :)) – iecs, glumă scârboasă, dar nu m-am putut abține). Totuși mă bucur că în fiecare lună, totul e OK, crește frumos, măsurătorile sunt în…