-
O durere neavută
Înainte să nasc și să fiu gravidă, am auzit de nenumărate ori, în diverse contexte, sentința „lasă că vezi tu când o să fii mamă”. Mă îndoiam că ceva se va schimba în felul meu de a gândi și de a simți, dar cum s-a mai întâmplat de suficiente ori, m-am înșelat. Și mi-am dat seama de asta chiar din perioada sarcinii, dar și mai abitir după ce am ținut-o pe Ada în brațe. Până să existe ea, simțeam cu toată ființă și spuneam oricui voia să mă asculte că iubesc mai mult animalele decât oamenii. Că un câine bătut îmi inspiră mai multă milă și durere fizică decât durerea…
-
Cui spui?
Aș vrea să nu ratez nici o ocazie de a promova sănătatea mintală, dar prioritățile neordonate în propria-mi minte mă împiedică să o fac din timp sau la timp. Acum vreo două săptămâni i-am promis psihologului meu că voi scrie despre un eveniment din cadrul unui proiect mai amplu care durează o lună. „Cui spui?” se întinde pe o lună (din 1 septembrie până pe 1 octombrie) și cuprinde mai multe activități printre care filme, concerte, expoziții și ateliere. Un astfel de atelier este și cel despre care mi-a vorbit psiholoaga mea și la care vă invit și eu cu întârziere. Sper doar să mai fie locuri, deci dacă aflați…
-
Nu înțeleg PS-urile
PS, nu de la Play Station, ci de la Post Scriptum. Nu le înțeleg rostul lor în articole, în comentarii fie pe bloguri, fie pe Facebook, fie oriunde pe internet. Post Scriptum-urile au fost utile în scrisori, în alea scrise de mână, care aproape că au dispărut odată cu prezența calculatoarelor și a imprimantelor în fiecare casă. Când scrii de mână și îți lași ideile să alerge pe hârtie e normal să uiți ceva. Când termini de scris, recitești și îți dai seama că ai uitat să spui ceva important. Așa că la final, după „Cu drag, Gigel”, bagi un PS în care mai scrii câteva rânduri sau chiar o…
-
Ada are o Cuteoshenie
Ăsta e unul dintre articolele cu care eram datoare de o grămadă de vreme. Cam de vreo 3 luni așa. Ar fi trebuit să vă arat camera Adei cu o lună înainte să se nască, dar uite că a trecut o lună de când s-a născut și abia acum m-am mobilizat. Motivul pentru care n-am scris și n-am fotografiat „camera ei” e că în primul rând n-o folosește decât la schimbat și uneori când îi dau să mănânce, și în al doilea rând pentru că mereu aici e o dezordine continuă. Dar am întârziat destul și-acum e timpul să vă povestesc despre Cuteoshenia Adei. Dar până la ea, să vă…
-
Am 7 borcane
Și o să am 9. Ce să fac cu ele? Nu mă îndur să le duc la reciclat, că-s mici și drăguțe, iar pe Pinterest nu intru că nu mai ies de acolo. 😛 Voi la ce le-ați folosi sau ce-ați face cu ele?
