-
Fricile despre care n-am vorbit pe blog
Mintea mea e uneori atât de ocupată cu scenarii ipotetice și catastrofale încât mă mir că mai sunt zdravană la cap. Sau? Vă avertizez că urmează niște rânduri extrem de personale și de sensibile, dar am ales să scriu despre ele, de a-mi expune gândurile și trăirile pentru că poate undeva, în sufletul cuiva fac o diferență și schimbă ceva în bine. Am mai scris despre traiul cu Alzheimerul în gând, dar n-am povestit niciodată (cred) că zilnic, cel puțin pentru 5 secunde, cumva în capul meu își face apariția moartea. M-am întâlnit cu ea prea devreme, prea des și a luat de lângă mine cele mai dragi ființe. Mi-e…
-
Sunt veche, tu, pe internet
Săptămâna trecută am început să prezint pe pagina de Facebook, blogurile din blogroll-ul meu, în care aș adăuga, de fapt toate blogurile din feedly că tare dragi îmi sunt. Și m-am reapucat de citit (sper să nu mă las iar), așa că parcă și pofta de scris revine. În fine, nu despre asta voiam să scriu, dar aveam nevoie de o introducere. Așa, și cum prezentam eu blogul Denisei, am pomenit într-o doară de primul meu blog de pe blogspot, care, așa cum Denisa își aduce aminte fără Google, se numea Hellene-a-piece-of-me (.blogspot.com) – da, pe vremea aia nu știam că linkurile tre’ sa fie scurte și ușor de ținut…
-
Miss Peregrine
Autor: Ransom Riggs Titlu original: Miss Peregrine’s Home For Peculiar Children Traducere: Gabriella Eftimie (Editura Polirom), citită în engleză Naționalitate: american Gen: fantasy, young adult Anul apariției: 2011 Nr. pagini: 352 Ecranizare: Miss Peregrine’s Home For Peculiar Children (2016) Alte cărți de același autor: – Nota mea: 4/5 Miss Peregrine (‘s Home for Peculiar children) e una dintre acele cărți care-i pe buzele tuturor. Poate și pentru că anul ăsta, în septembrie, apare și ecranizarea în regia lui Tim Burton și, lumea și-a făcut un obicei bun din a citi măcar cărțile „la modă”. Știam despre ea doar că are o copertă interesantă și că are tente horror. Dar…
-
Bye, bye, Jozephine
Faptul că am uitat să vă povestesc de ieșirea lui Jozephine din viața mea nu este decât o dovadă în plus pentru cât de neimportantă a fost pentru mine. N-am simțit-o aproape de la început, am considerat-o exact ceea ce a fost: o mașină, o mașinărie fără valoare sentimentală. Jozephine a fost a doua mea mașină, dar prima cumpărată de mine. A fost roșie, cum mi-am dorit întotdeauna, a fost bună, dar pur și simplu n-am iubit-o cum am iubit-o pe Hapciu. Hapciu a fost prima mea mașină, care, pe lângă această calitate, a mai avut-o și pe aceea ca a fost cadou de la tatăl meu. Așa cum i-am…
-
Mică (ne-)mulțumire legată de blog
Sunt unele bloguri care au luat o anumită turnură după un eveniment important din viața autorilor. Lucrul ăsta m-a făcut nostalgică după articolele care m-au atras acolo in the first place, dar în timp, fie le-am acceptat și-am continuat să le citesc pentru că încă mai găseam ceva acolo, fie le-am dat uitării odată cu ștergerea din feed reader. De când m-am mutat la Berlin, blogul meu e unul dintre aceste bloguri. Scriu aproape doar despre două subiecte: Ada și Berlin*. Pentru mine nu-i un lucru rău, evident, scriu despre ce mi se întâmplă și despre noua viața pe care o iubesc, chiar și cu micile neplăceri și greutăți. Însă…
