Cât de lizibil îți e blogul?

Evident că toată lumea scrie cu litere de tipar, deci nu-i ca și când cineva nu poate desluși textul din cauză că literele arată ca hieroglifele. Însă la fel ca și pe hârtie, și pe internet, există reguli, scrise sau nescrise, sfaturi și tricks pentru a capta și menține atenția cititorului.

Știm cu toții cât de repede ne poate fura peisajul când intrăm pe un site, fie el blog, ziar online sau 9Gag. Bannere, pop-up-uri, imagini, toate astea sunt destinate să îți facă ochii să se uite la ele, în loc să citească textul pentru care probabil ai și intrat acolo. Așa că pentru a ține cititorul cu privirea țintuită pe text, există câteva chestii pe care le poți face.

Pune spații între paragrafe

Blocurile de text n-au bucurat niciodată pe nimeni. Obosesc privirea și taie cheful de a înainta cu cititul. Suntem foarte grăbiți când căutăm ceva pe net sau când dăm peste un articol. De multe ori nici nu-l citim cap-coadă, ci îl scanăm sau citim subtitlurile, cum poate veți fi tentați să faceți și cu articolul ăsta. Punând spații între paragrafe (e de la sine înțeles că trebuie să împarți textul în paragrafe), pe lângă faptul că treci de la o idee la alta și subliniezi asta prin spațiul ăla, îi dai și ochiului răgazul de a respira puțin. Cititorul înaintează mult mai ușor cu cititul dacă textul arată aerisit. Chiar și-n romanele pe care le citesc, mă demoralizează puțin o pagină fără aliniate sau liniuțe de dialog. E totul atât de compact că simt că trebuie să citesc totul dintr-o suflare.

Nu lăbărța textul

Adică nu alege o temă în care textul să se întindă de la stânga la dreapta monitorului, astfel încât să-ți miști capul ca la tenis când citești ce-ai scris. Obosește. Nu pica nici în extrema cealaltă să faci textul îngust astfel încât să îți încapă maxim 5 cuvinte pe rând. Păstrează niște proporții normale, adică între lung și scurt.

Alege un font mediu

Font, adică mărimea literelor. Nu alege size 9 sau 10, că sunt niște purici greu de citit, care obosesc și ei ochiul și cititorul își va băga picioarele în textul tău și va închide pagina fără să „mai piardă timpul” obosindu-și privirea. De asemenea, să nu care cumva să alegi fontul Comic Sans, că-i groasă. E cel mai urât (în sensul de „detestat”) font de pe planeta asta și poți  cauta pe Google că vei  găsi tone de exemple. Cele mai indicate fonturi sunt Times New Roman, Arial și Verdana, dar nu-s singurele foarte citețe. Al meu cred că-i Arial.

Alege o culoare liniștitoare

Atât pentru culoarea scrisului, cât și a site-ului în general. Dacă scrii cu albastru indigo pe fond roșu, s-ar putea să-ți crape retine. Și dacă de tine nu-ți pasă, poate ai mai multă considerație pentru cititorii tăi, care or să iasă de pe blogul tău cât ai clipi dacă faci asta. Și poți să fii ăl mai genial scriitor, n-o să te citească nimeni. Nu folosi culori stridente sau prea șterse pentru scris. Nu scrie cu galben, bleu ciel sau verde pal. Nu scrie nici cu albastru neon, roz bonbon sau verde fosforescent că le poți provoca cititorilor dureri de cap. Bine, în cazul în care chiar se vor încăpățâna să citească. Negru pe alb e cea mai bună soluție, dar sunt acceptabile și griul, maroul, bleumarinul, cărămiziul, verdele închis și tot ce nu obosește privirea. Și creierul.

Culoarea linkurilor

Niciodată nu folosi aceeași culoare pentru textul normal și pentru linkuri. În primul rând pentru că Google-ul va considera că-i link ascuns, în al doilea pentru că nimeni nu va ști că acolo-i un link. Cea mai bună soluție e să folosești culoarea predominantă de pe blogul tău. La mine sunt roșii, pentru că… d’ooh.

Nu abuza de bold-uri

Prin cuvintele bold-uite i se atrage atenția Google-ului despre ce-i vorba în text. La fel și prin cele italicizate. Dacă tu faci cu bold un text întreg sau paragrafe întregi, doar că așa-ți place ție cum arată, faci două greșeli: îl superi pe Google, îți superi cititorul. Bold-uiește informația importantă: data, ora și locul unui eveniment, ideea principală, propoziția pe care vrei să pui accent, cuvântul care vrei să iasă în evidență. Dar nu exagera.

Folosește subtitluri

Asta dacă e cazul, bineînțeles. Dacă vrei să structurezi informația pe „subcapitole”, folosește-le cu încredere și pentru a le evidenția și din punct de vedere HTML, ca să-i gâdili orgoliul și Google-ului, pune niște H2 sau H3 pe ele și te-ai scos. (H1, H2, H3 sunt heading-uri). Apropos de heading-uri, titlul postului întotdeauna va trebui să fie H1 și e singurul care trebuie să existe pe o pagină. Ai două H1, rezolvă problema că și cu asta îl poți supăra pe Google. La fel și dacă n-ai nici unul. Complicat, așa-i?

Folosește imagini

Imaginile, ca și spațiul dintre paragrafe, odihnesc ochiul, dar îl și distrează. Nu degeaba se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte. Adu un plus textului tău ilustrându-l printr-o imagine. Desigur, imaginile nu-s potrivite pentru toate articolele, dar nu strică să puneți poze care să exprime ce cuvintele nu pot.

Nu-mi mai vin alte idei acuma, dar și-așa am scris de m-am plictisit. Sper să nu vă plictisiți și voi, dar mai ales sper să vă ajute ideile astea. De fapt mai mult pe cititorii voștri decât pe voi, iar dacă vă doriți să vi se citească textele, gândiți-vă la ei. Eu mărturisesc că am abandonat o grămadă de texte care începeau promițător pentru că mă obosea formatarea scrisului, lipsa de spații și paragrafe. De multe ori nici nu mă oboseam să le încep dacă intram pe blog și vedeam un bloc de text.

25 Comments

  • Mihaela Damaceanu

    Mulţumesc şi eu! Nu le aplic pe toate şi voi avea mai multă grijă de acum încolo. Adică ştiam de paragrafe şi spaţii albe, dar nu folosesc subtitluri aproape deloc şi sunt una dintre puţinele care scrie cu aliniere stânga-dreapta. Chiar mă întrebam de ce oameni mult mai vechi şi experimentaţi ca mine scriu doar cu aliniere la stânga. Mie îmi pare mult mai ordonat, crezi că este foarte rău dacă totuţi continui aşa? Înţeleg că este dificil pentru ochi, aşa-i? A, şi nici fontul pe care-l folosesc nu ştiu care-o fi.
    Sper să ne mai scrii astfel de articole, mie îmi par foarte utile. Şi mă roade o întrebare, blogspotul este chiar cea mai proastă platformă sau de ce toată lumea recomandă domeniul propriu, pentru că sincer nu am înţeles de la nimeni motivul adevărat. Toţi spun este mai bine, dar nu am argumentul logic, real, nu ştiu cum să spun, care să mă urnească de-adevăratelea să fac efortul de a căuta şi învăţa cum să fac transferul. Mulţumesc, deci, încă o dată!

    • Tomata

      prin aliniere stanga-dreapta te referi la “justified”? 😛 eu nu am nici un program sau soft in romana, de-asta intreb, ca nu stiu cum a fost tradus. daca te referi la justified, sa stii ca si eu eram obsedata de asta tocmai pentru ca mi se parea mai ordonat. stiam ca nu-i indicat pentru ca oboseste ochiul, dar nu-mi pasa. acuma, din nu stiu ce motiv, chiar nu ma mai preocupa aspectul asta. deci nu pot sa-ti spun e bine sau e rau, pentru ca eu am facut-o cu buna stiinta. dar expertii spun ca oboseste. pe mine nu m-a deranjat pe site-urile pe care am intalnit alinierea asta.

      despre domeniu… toata lumea recomanda sa ai domeniu propriu (de preferinta cu .ro) pentru ca-i mai vizibil pe Google si pentru ca e mai profi. O dovada ca “you mean business” cu blogul tau. Poti avea un blog de succes, citit si laudat chiar si pe .blogspot sau .wordpress. Doar ca sunt sanse mari ca agentiile sa nu vrea sa te contracteze daca nu esti pe domeniul propriu. Sincer, faci cum vrei. Dar tine cont ca odata cu domeniul propriu vin multe la pachet: hosting, intretinerea site-ului, plata domeniului (daca-i .ro il platesti o data pt toata viata, daca-i .com, il platesti anual sau o data la 2 ani).

      • Mihaela Damaceanu

        Îţi foarte mulţumesc, Andreea pentru răspunsul detaliat. Da, mă refeream la “justified” şi nu mă gândisem niciodată că oboseşte. Cred că ar trebui să renunţ la el, mai ales că mereu aveam grijă să fac această aliniere. Referitor la domeniu propriu, am înţeles şi sper să-mi adun forţele odată, că de mai mult de un an învârt problema asta în cap, timp în care s-au adunat şi mai multe postări. Îmi spunea cineva că a făcut transferul şi toate pozele s-au deplasat, astfel încât a fost nevoie să intre apoi pe fiecare şi să le rearanjeze.

        • alaxandra

          In general alinierea textului ar trebui sa fie stabilita din cod/prin reguli CSS.

          Astfel incat daca vrei sa muti totul invers, daca schimbi tema sau daca ai chef sa incerci ceva temporar sa poti face fara a edita tot ce ai scris vreodata. 😀

        • Tomata

          @Alexandra – asta daca te pricepi sau daca ai pe cineva care se pricepe si pe care poti sa-l bati la cap oricand 😛 cine n-are, cred ca cel mai bine e sa-l lase asa cum e in admin.

  • Infos

    Imi place articolul, in primul rand pentru ca ofera suficiente informatii legate de “cum ar trebui sa” (fara a impune). Evident conteaza platforma folosita pentru blog/website. Dar poti utiliza si diferite css-uri care implementeaza direct formatul dorit. Aaa, daca nu stii, poti folosi direct formatarea din wp, blogspot, de exemplu.

    Spor la treaba! 🙂

  • Loredana

    Mno, pot să zic că de-acolo sunt. Fac lucrurile așa cum le-ai scris.
    Doar că… tare e musai să schimb fața blogului cu totul. Curând, sper.

  • Ana Q.

    Eu de cand scriu pe blog folosesc Trebuchet MS de 14. E aerisit, curat si mie imi place tare mult. Mereu am preferat sa scriu pe fundal alb si, la fel ca si tine, folosesc paragrafele pentru ca mi se pare ca oricum pare urat sa asterni acolo un cearsaf pe care s-ar putea ca userii sa il categoriseasca ca un TLDR (too long to read), chiar daca poate informatia de acolo e utila pentru ei.
    In rest mi-au placut sfaturile tale, pertinente si de bun simt. 🙂

  • Claudiu

    Cei mai bătrâni în branșă spun că lungimea unei linii de text e bine să nu depășească 80 de caractere, dar nici să fie mai scurtă de 45. Din acest motiv, ziarele de calitate au textul împărțit pe coloane. Pe web nu e cazul, dar e bine să nu avem linii prea lungi, cu fonturi prea mici. Și tot de la bătrâni știu că Times New Roman merge cel mai bine pe hârtie, pentru că datorită serifelor, nu se vedea prea clar pe monitoare, unde merg mai bine fonturi fără serife, cu linii simple, drepte, clare (Helvetica sau rudele sale mai sărace, Arial și Verdana). Dar acum, de când toată lumea are retina display, fonturile cu serife încep să arate chiar elegant pe un display. Mie-mi place Georgia, dar din păcate nu e renderizat la fel de frumos pe orice sistem de operare.

    Și eu mai am un fix cu cititul online: mă obosesc textele fără diacritice sau cu diacritice greșite (alea din XP, ș-ul și ț-ul cu sedilă, nu cu virgulă), pe care lumea le mai folosește din păcate, din inerție. E mai complicat cu diacritice, dar te obișnuiești repede și textul arată mult mai îngrijit. Și văd astea la site-uri de presă serioase, care ar trebui să nu-și bată joc de limba română.

    • Tomata

      multe dintre regulile vechi nu mai sunt actuale, la fel cum multe au ramas in picioare.
      eu cu diacritice nu scriu decat in articole, in comentarii nu pot. imi ia de doua ori mai mult sa scriu cu diacritice decat fara :)) inca nu m-am obisnuit si am o metoda proprie, rapida si usoara cand scriu.

  • Teodora

    Tot timpul am urât blogurile a căror postări erau sufocante…la propriu. Niciodată nu mi-a plăcut să scriu adunat, fără spațiu între paragrafe. Pe mine mă enervează și lipsa spațiului după virgulă: ”bla,bla,bla” sau spațiul înainte de virgulă și după nimic: ”bla ,bla ,bla” sau spațiul înainte și după virgulă: ”bla , bla , bla” :))

    Și da, mă obosesc textele înghesuite, fără diacritice și fără parafrafe.

  • Lela

    Multumim de infos!Eu sunt la inceput de drum in ale blogului, si imi sunt foarte utile sfaturile tale!Again thank u!

  • Raluca Enache

    Mda si eu am multe de schimbat, caci designul blogului e deja vechi si parca si de-asta nu-mi mai vine sa scriu, pentru ca nici pe mine nu ma incanta sa intru pe el. Coloana cu scrisul e asa ingusta si fontul e si el mititel, deci musai se cere o schimbare. Sunt misto articolele astea cu sfaturi de blogging!

  • Mihai Maxim Romașcanu

    Nu am blog. Din fericire. Sau, din păcate. Fiindcă sunt un om comod. Îmi place să scriu. Chiar scriu. Și public. Carte tipărită, prin edituri, așa cum se face de mai bine de câteva sute (?) de ani. Pentru că cei mai mulți cititori pe care îi cunosc îmi spun că le place mirosul hârtiei. Și foșnetul ei atunci când deschid o carte. Care stă locului și nu te deranjează cu pop-upuri și alte drăcii supărătoare, mai degrabă. Și cu toate astea amploarea pe care a luat-o cartea distribuită în format electronic nu poate și nu trebuie să fie ignorată. Și fiindcă experiența mea tinde spre zero absolut, vă rog să îmi dați un sfat. De la zero, că așa s-ar cuveni.

    • Tomata

      nu inteleg in ce aspect doriti un sfat. vorbiti de carti, de ebook-uri, de bloguri. 🙂 Eu vorbesc despre cum sa scrii pe blog astfel incat cititorul sa nu abandoneze lectura din cauza ca ii e greu sa citeasca.

  • Marius

    Sunt mici tricks-uri importante pentru a ușura lizibilitatea. Din păcate, estetica paginii imprimate devine, încet încet, la fel de importantă ca și conținutul. Când mă gândesc că Nichita își scria poeziile pe șervețele…

  • Aetana

    Super bun articolul, si eu am momente in care stau 10-15 min sa aranjez totul astfel incat sa fie totul cat mai usor de urmarit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *