-
Raport despre Crăciun
M-am tot gândit și răzgândit dacă să scriu despre Crăciunul ăsta sau nu. În principal pentru că nu prea am avut chef de scris, iar acum savurez câteva minute libere în timp ce Ada și Sotzu’ încă dorm. Aștept să se trezească pentru a face salata de ciuperci și pentru a ne pregăti să plecăm la Pârvulești să sărbătorim printre români, cu mâncare tradițională, din dorința disperată de a simți un pic că-i sărbătoare. Nu simțim. Nici unul. Așa că încercăm să forțăm sau să ne prefacem. 23 decembrie a fost, pentru mine, cea mai tristă zi din an. Nu s-a întâmplat nimic, doar că s-au adunat o grămadă de…
-
Contez
Luni am avut pare de niște momente pline de emoții, reacții și atitudini la care nu m-am așteptat, dar care mi-au umplut sufletul de căldură. Care mi-au demonstrat că nu exist degeaba în lumea asta și că oamenii din jurul meu se gândesc la mine. Poate o să sune un pic a laudă, dar vă asigur că nu e. E doar o constatare care m-a surprins în mod foarte plăcut, m-a emoționat până la lacrimi și am decis să scriu despre asta mai mult pentru a vă determina și pe voi să prețuiți asemenea reacții sau să le manifestați față de cei pe care îi iubiți sau apreciați. Primul moment…
-
Un ursuleț plânge
Cineva a postat azi imaginea asta pe Twitter. Sad news from #Berlin #BerlinAttack #Breitscheidsplatz #berlinchristmas pic.twitter.com/G8ODovz9cG — Søren Juhl (@SoerenJuhl) December 20, 2016 Mai văzusem altele de la locul faptei, oameni care își plângeau morții, poliție care își făcea treaba, oameni șocați, girofaruri, ambulanțe, sânge, devastare. Și totuși, imaginea care m-a mișcat pe mine a fost asta cu ursulețul ăsta de pluș care plânge deasupra unor căsuțe și-al unui brad împodobit. Metafora și subtilitatea sunt atât de frumoase și pentru că sper să nu treacă neobservate, o să vă spun de ce m-a impresionat pe mine mai mult decât imaginile din realitate. Ursul e simbolul Berlinului, așa cum alb-violetul e…
-
A doua zi
În urma atacurilor de la Paris de anul trecut, am plecat către Berlin cu inima strsânsă, cu bucuria îndoită și cu convingerea că Berlinul nu va scăpa de un atac. Am plecat în multe zile de acasă gândidu-mă că în timp ce-mi citesc cartea în tren sau mă joc cu Ada arătându-i tot felul de lucruri pe geam, vreun extremist e atașat de-o bombă și-n liniștea trenului răsună Allahu Ackbar care nu ne va da ocazia nici să ne gândim la cei dragi pe care-i lăsam în urmă. Au fost alte zile în care Sotzu’ pleca la Köln, trecând prin alt loc preferat al teroriștilor: aeroportul. Mă durea stomacul până…
-
Praful ce s-a ales de planurile de la începutul anului
Liste, liste, liste, lăsați listele să vină la mine. Liste de cumpărături, de cărți pe care vreau să le citesc, de filme pe care vreau să le văd, de locuri în care vreau să mă duc, de mobile pe care vreau să le cumpăr, de planuri pe anii ce încep. Să ne oprim puțin asupra acestui punct. La fiecare început de an îmi fac o listă care sper să mă ajute să nu uit ce-mi doresc să fac sau să mi se întâmple în anul ce începe. Am făcut asta și în ianuarie și pentru ca nu numai Dumnezeu să se distreze, să „ne” rândem împreună: Să învăt limba germană…
