Tomata cu scufita

Mă gândeam zilele trecute că din 2010, de la moartea tatălui meu, nici un an n-a semanat cu altul, nici un an n-a fost lipsit de evenimente, mici sau mari, bune sau rele, nimic n-a mai fost la fel ca înainte de acest moment 0. După ce 2012 a fost anul în care l-am pierdut pe Benny, 2013 – anul nunții, 2014 – anul în care am pierdut-o și pe mama mea, 2015 – anul în care a venit Ada, 2016 e anul în care ne-am mutat în Germania, să ne facem de lucru cu un nou început, o nouă viață. Toate aceste momente au fost noi capitole, reconfigurări de…

M-am tot gândit și răzgândit dacă să scriu despre Crăciunul ăsta sau nu. În principal pentru că nu prea am avut chef de scris, iar acum savurez câteva minute libere în timp ce Ada și Sotzu’ încă dorm. Aștept să se trezească pentru a face salata de ciuperci și pentru a ne pregăti să plecăm la Pârvulești să sărbătorim printre români, cu mâncare tradițională, din dorința disperată de a simți un pic că-i sărbătoare. Nu simțim. Nici unul. Așa că încercăm să forțăm sau să ne prefacem. 23 decembrie a fost, pentru mine, cea mai tristă zi din an. Nu s-a întâmplat nimic, doar că s-au adunat o grămadă de…

Luni am avut pare de niște momente pline de emoții, reacții și atitudini la care nu m-am așteptat, dar care mi-au umplut sufletul de căldură. Care mi-au demonstrat că nu exist degeaba în lumea asta și că oamenii din jurul meu se gândesc la mine. Poate o să sune un pic a laudă, dar vă asigur că nu e. E doar o constatare care m-a surprins în mod foarte plăcut, m-a emoționat până la lacrimi și am decis să scriu despre asta mai mult pentru a vă determina și pe voi să prețuiți asemenea reacții sau să le manifestați față de cei pe care îi iubiți sau apreciați. Primul moment…