Fécamp (2023)

După dezamăgirea de la Liège și indiferență față de Hamburg, soțul a răbufnit: ‘Nimic nu-ți mai place! Nimic nu te mai mulțumește!’. Așa e. De când locuiesc la Berlin sunt mai greu de impresionat de alte orașe. Când plecam din Timișoara în alte țări, totul era mai wow. Acum… not so much.

Daaaaar, Fécamp a rupt firul indiferenței și al dezamăgirii pentru că îl găsesc superb. Așa mic cum e el, îmi place așa mult că m-aș și vedea locuind acolo. Casele astea pătrățoase de piatră, faleza, străduțele sus-jos… franceza! FRANCEZA!!!

De când am văzut prima oară pe Pinterest stâncile de la Étretat îmi doream să ajung acolo . Sunt mulți ani de atunci, dar iată că anul trecut le-am văzut mai întâi pe cele de la Fécamp, care se continuă până la Étretat. Întâlnirea cu oceanul și cu ele a fost un moment de pus la inimă. Am fost fericită și nu folosesc cuvântul asta într-o doară.

Ne-a bătut vântul de ne-a zăpăcit, dar spectacolul naturii a spălat orice disconfort. Am cuvinte să descriu cum mă face natura să mă simt, în special stâncile și oceanul cu eternitatea lor, însă le păstrez în inimă. Acolo unde e izvorul bucuriei, al râsului, al foamei de spectaculos și de uimire în fața naturii.

Am savurat la maxim momentul de a fi aici cu familia. Am râs cu ochii, gura și toată ființa. De aș putea să nu uit vreodată această zi…

În cele 4 zile petrecute la Fécamp, ne-am bucurat de tot ce a avut de oferit. Printre altele, Palais Bénédictine, care pe lângă muzeu mai e și singura distilerie-palat din lume (cred). Fiind o abație la origine, călugărul benedictin Dom Bernardo Vincelli a creat un elixir secret care are succes și în zilele noastre. După ce rețeta elixirului s-a pierdut în istoria tumultoasă a Franței, un negustor de vin, Alexandre le Grand, a găsit-o întâmplător în propria bibiloteca. I-a luat un an să descifreze secretul și a reușit să îl reproducă. L-a numit Bénédictine în amintirea adevăratului inventator.  Și eu sunt aici să vă spun că e delicios ???? și nu doar Dom original, ci toate cele trei variante pe care le-am degustat: Dom, 1888, Single Cask. Mai mult, ne-au plăcut atât de mult ca am luat câte o sticlă cu noi acasă.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge