-
5 zile în Eilat, Israel
Până anul trecut când Ryanair ne-a anulat zborul de întoarcere din România și până să ne dea fiecăruia câte un voucher ca despăgubire, pentru alte zboruri, Eilat îmi era necunoscut. Sotzu’ a ales destinația pentru că fuseseră acolo ai lui și-l ridicaseră în slăvi. Plus că era o oază de căldură în mijlocul iernii. Cum la sfârșitul anului trecut am fost secătuită de puteri și mi-a lipsit orice chef de a organiza vreo excursie, chiar și de a merge într-una, l-am lăsat pe el să aleagă și să se ocupe de tot. Așa se face că am ajuns într-un loc care nu era pe nici o listă de-a mea și…
-
Răspunsuri
Să vă spun “La mulți ani”? Să încep cu pretextele, cu scuzele sau să trec direct la subiect? Păi o să le fac pe toate 🙂 La mulți ani în 2018!!! Să fiți sănătoși, să fiți bucuroși, să vă îndepliniți visele și să fiți iubiți. Și ce dacă-i Februarie? Urările sunt binevenite oricând. Pretexte nu am că n-am scris, scuze – după câte mesaje și comentarii și emailuri am primit de la cititorii fideli – cred că ar trebui să-mi cer pentru că am dispărut fără nici un cuvânt. Unele doamne drăguțe m-au întrebat dacă sunt bine, dacă totul e bine, măcar asta să știe despre mine, despre noi. Alte…
-
Două romane polițiste, amândouă spaniole
În timp ce unul dintre ele a fost la un moment dat pe buzele tuturor și eu nu voiam să mă apropii de el, al doilea îmi era complet necunoscut până acum vreo două luni. Genul nu e unul dintre preferate, așa că dacă motivele nu erau 1. venirea autorului la Berlin și 2. alegerea romanului drept carte a lunii într-un club literar, ar fi durat ceva până să le citesc. În primul rând, denumirea de „roman polițist” nu-mi place deloc, chiar dacă e muncă detectivistică în amândouă. Prefer termenul englezesc „mystery” că definește mult mai bine ce și cum se întâmplă. Umbra vântului – Carlos Ruiz Zafon – 4*…
-
Festivalul Internațional de Literatură de la Berlin 2017
Deja lipsa timpului de a scrie nu mai stă în picioare ca motiv pentru care nu mai scriu pe blog. Chiar și când am timp, prefer să fac altceva decât să scriu. Sunt mai multe motive pentru care nu mai simt nevoia de a share-ui totul aici, dar unul dintre cele mai apăsătoare e lenea. Și probabil faptul că nu am un job de birou. Și poate pentru că am uitat ce bine îmi face să înșir niște cuvinte. Cu toate astea, există anumite evenimente, momente pe care le-am trăit, lucruri pe care le-am aflat și învățat când făceam orice altceva decât să scriu pe blog, pe care chiar vreau…
-
Berlinul mi-a furat toamna
Era o vreme în care cam cu cel puțin două săptămâni înainte de 1 septembrie mă apuca nostalgia și dorul nebun de toamnă. Îmi lipseau ploile, frunzele galbene, lumina si temperatura lunilor septembrie și octombrie. Savuram orice-mi oferea și nimic nu era prea mult sau prea puțin. Acum… de când trăiesc într-un oraș cu puțină vară, cu multe ploi și vânt, cu toamnă în iunie, iulie, august și septembrie, dorul și nostalgia s-au potolit. Nu-mi place să am toamna la îndemână, vreau să o aștept cu nesaț, să o îmbrățisez cu tot ce îmi place la ea. A plouat mult la Berlin anul ăsta, foarte foarte mult. Mai mult decât…
You May Also Like
Fără muzică nu e sport
Program de vacanță
De ce vând nemții ouă de Paște tot anul?
