-
Două romane polițiste, amândouă spaniole
În timp ce unul dintre ele a fost la un moment dat pe buzele tuturor și eu nu voiam să mă apropii de el, al doilea îmi era complet necunoscut până acum vreo două luni. Genul nu e unul dintre preferate, așa că dacă motivele nu erau 1. venirea autorului la Berlin și 2. alegerea romanului drept carte a lunii într-un club literar, ar fi durat ceva până să le citesc. În primul rând, denumirea de „roman polițist” nu-mi place deloc, chiar dacă e muncă detectivistică în amândouă. Prefer termenul englezesc „mystery” că definește mult mai bine ce și cum se întâmplă. Umbra vântului – Carlos Ruiz Zafon – 4*…
-
Festivalul Internațional de Literatură de la Berlin 2017
Deja lipsa timpului de a scrie nu mai stă în picioare ca motiv pentru care nu mai scriu pe blog. Chiar și când am timp, prefer să fac altceva decât să scriu. Sunt mai multe motive pentru care nu mai simt nevoia de a share-ui totul aici, dar unul dintre cele mai apăsătoare e lenea. Și probabil faptul că nu am un job de birou. Și poate pentru că am uitat ce bine îmi face să înșir niște cuvinte. Cu toate astea, există anumite evenimente, momente pe care le-am trăit, lucruri pe care le-am aflat și învățat când făceam orice altceva decât să scriu pe blog, pe care chiar vreau…
-
Berlinul mi-a furat toamna
Era o vreme în care cam cu cel puțin două săptămâni înainte de 1 septembrie mă apuca nostalgia și dorul nebun de toamnă. Îmi lipseau ploile, frunzele galbene, lumina si temperatura lunilor septembrie și octombrie. Savuram orice-mi oferea și nimic nu era prea mult sau prea puțin. Acum… de când trăiesc într-un oraș cu puțină vară, cu multe ploi și vânt, cu toamnă în iunie, iulie, august și septembrie, dorul și nostalgia s-au potolit. Nu-mi place să am toamna la îndemână, vreau să o aștept cu nesaț, să o îmbrățisez cu tot ce îmi place la ea. A plouat mult la Berlin anul ăsta, foarte foarte mult. Mai mult decât…
-
Două cărți ipotetice (despre religie)
Îmi plac cărțile ipotetice de genul „cum ar fi dacă?”. Prima pe care am citit-o cred că a fost Eseu despre orbire. Cum ar fi dacă toată lumea ar fi oarabă? Apoi am citit Intermitențele morții – Saramago se pricepe la joaca asta. Și Irvin D. Yalom se pricepe și e cu atât mai interesant pentru că fiind psihiatru de profesie, și abia apoi scriitor, îmbină cele două discipline în cărțile lui și iese ceva foarte mișto. Aș citi orice carte scrisă de el pentru că m-a convins din prima cu Plânsul lui Nietzsche și mi-a consolidat părerea cu Problema Spinoza, despre care o să vorbesc mai jos. Aparent și…
-
4 carți românești
Eu și literatura românească am încheiat prietenia undeva pe la începutul facultații. Adică dupa ce-am terminat cu lecturile obligatorii din liceu, dupa Mihail Drumeș și alții, foarte puțini, citite și citiți pe lângă ce primeam la școală. Convinsă fiind că la noi nu se mai scrie nimic de calitate, ci doar literatură de consum (gen Fluturi sau Cimitirul sau altele cu titlu motivațional), Cărtărescu, Dan Lungu etc, nici nu m-a mai interesat ce apare pe piața literaturii românești și ce se discută pe subiect. Nici măcar dacă dădeam întâmplător peste vreun titlu. Dacă vă uitați în lista mea de lecturi, veți vedea că sunt foarte puține titluri de autori români…
You May Also Like
Salman Rushdie a treia oară la Berlin
Sub aceeași stea
Top 10 cărți citite în 2015
