-
Ar fi fost mai bine la Nerja
Cum spuneam în articolul despre Malaga, dacă mă documentam mai bine, aici aș fi ales cazare. Nerja, Torremolinos, Benalmadena au acel aer de vacanță, sunt stațiuni, o grămadă de vile și hoteluri, prosoape întinse la uscat pe balcon, lume bronzată (nu că în Malaga n-ar fi fost) etc. Mi-a plăcut mai mult din toate punctele de vedere. La Nerja am ajuns pentru o peșteră, care pe Pinterest arată fabulos. La fața locului e impresionantă. Două camere imense unde se găsește cea mai mare coloană din lume. Povestea ei o puteți află de aici, dacă va interesează, plus o grămadă de alte „cele mai… din lume”. În rest, va spun doar…
-
Dupa doi ani, Malaga
Malaga era o destinație programată pentru 2015, după ce Pinterestul mi-a scos în cale poza asta. Doar că pe vremea când plănuiam să fim acolo, eram în maternitate, în chinurile facerii, aducând-o pe Ada pe lume. Poate își dorea și ea să vina cu noi și de asta ne-a stricat planurile 🙂 Nu-i nimic, Malaga va rămâne întotdeauna prima ei vacanță la mare cu părinții ei. Chiar dacă prima întâlnire cu marea a fost la Zinnowitz la Marea Nordului, dar despre asta în alt episod. Din păcate nu scria sub poza de mai sus că peisajul e din Nerja și nu din Malaga, că mă orientam altfel. Tehnic, Nerja e…
-
Ce zice Ada la 1 an si 11 luni
Puteam aștepta până la 2 ani să fac o listă cu ce spune Ada până la vârsta asta, dar dacă acum mi-a venit pofta, acum o fac. Pe limba ei trăncănește toată ziua. Pe limba noastră sau pe germană pocește cuvintele sau le prescurtează. Astfel: Pe germană sunt puține, dar mai clare ca pe român: „Hallo” sau „Allo”, „Ia” (Ja) și „Nai” (care e nein). Și încă o chestie drăguță „Auvaia” (Auweia) care în română ar fi ceva de genul „Văleu” sau „Aualeu”. Se folosește doar pentru copii atunci când au făcut vreo prostioară. Pe română avem așa: „mami” și „tati” – fie suntem amândoi mami, fie amandoi tati. Dar…
-
Berlinul, pe scurt, in imagini (VII)
Nu credeam ca data de 27 iunie va apărea vreodată ca notă introductivă într-un post despre altceva, și nu într-un post dedicat ei, dar așa-i timpul… o javră, uneori. Azi, tatăl meu ar fi împlinit 62 de ani. Nu mi-l pot închipui la vârsta asta, nu mi-l pot închipui bătrân, mai cărunt decât era când s-a dus, mai ridat decât era în 2010. Va rămâne încremenit în mintea mea așa cum arăta la 54 de ani, câți avea când a murit. Timpul șterge multe amintiri, multe lacrimi și chiar și trecutul. Îl estompează ca și când n-ar fi fost, noroc cu momentele alea în care un cuvânt, un miros, o…
-
În Berlin, ca la mare
Îmi vine un pic să râd când mă gândesc cât de paradoxal sună titlul ăsta, și totuși cât e de adevărat. După aproape jumătate de an de frig, vânt și ploaie, numai vară și iz de mare n-are capitala asta. Am sărit de la 10 grade la 29 de la o zi la alta că nici nu mă mai mir că-s răcită, tușesc și-mi curg mucii de 6 luni de zile. Unde-i atunci asemănarea cu marea? Păi în toate plajele de pe lângă lacuri și prin toate parcurile. Atâta nisip cât există în orașul ăsta eu n-am văzut nicăieri. Pe lângă faptul că există foarte multe lacuri în care poți…
