La cai

Înainte să venim în Germania am găsit pe una dintre aplicațiile destinate Berlinului că în cartierul în care urma să ne mutăm era un teren (?) pentru curse de cai. Pentru că n-am văzut în viața mea așa ceva decât la televizor, mi-am dorit foarte tare să merg măcar o dată să văd cum e. Întâmplarea a fost că nu ne-am dus la terenul (stadionul?) din cartier, ci tocmai la derby-ul anual, unde era cu cupe și cu participanți internaționali.

Citisem în revista gratuita a BVG-ului (RATT-ul Berlinului) că dacă ai abonament la ei, poți intra gratuit și poți aduce încă o persoană cu tine. La ziua Adei, Nicoleta mi-a văzut articolul decupat și fixat pe panoul de plută și mi-a spus că și ei vor să meargă. „Bun, mergem mâine!”

Când am ajuns acolo, însă, noi n-am putut intra gratuit pentru că nu aveam abonament anual, ci lunar. Nu-i nimic, din septembrie o să avem și noi. Așa că am plătit intrarea și am așteptat să înceapă cursele. Biletele includeau fiecare câte 4 euro pentru a putea paria dacă ne interesa. Până să înceapă prima cursă, ne-am dus să vedem care-i faza cu pariurile. Neinițiați și total pe dinafară, am pariat pe numărul 9, care cică era favorit, iar cu celălalt bilet nici măcar nu știu pe ce am pariat, dar a fost foarte amuzant să participăm cumva mai activ la eveniment. Calul nostru a ieșit pe locul 2, deci era cât pe ce să câștigăm ceva. Habar n-am ce, habar n-am cât. Dar nu ăsta era scopul.

Calul nostru

Câștigătorul

Am stat și la cursele de care, ne-am mai plimbat pe acolo, am spionat doamnele cu pălării și am plimbat copilul pe ponei. Pentru că nici un loc din Berlin, nici un eveniment nu se poate întâmpla dacă nu există un loc dedicat copiilor. Ada e încă prea mică pentru orice, dar de data asta poneiul a fost numai bun pentru vârsta ei. Desigur ea nu știe ce e, nu s-a entuziasmat ca noi, dar măcar o să aibă o amintire frumoasă.

Și iată încă o dorință îndeplinită.

sursă foto> doamnă cu pălărie > Shutterstock