-
A 13-a oară a fost RED party
A fost si intalnirea bloggerilor cu numarul 13. Ghinion au avut doar cei care au pierdut la cuie si la darts, eu sigur nu. Am castigat de vreo 3 ori la darts, nu m-am bagat la batut cuie, deci ma pot considera o castigatoare. Pentru cei care se intreaba si nu stiu inca a cui a fost ideea cu party colorat, aflati ca eu am fost capul rautatilor. Insa daca vreti sa injurati pe cineva pentru culoare, atunci dati vina pe Dan. 😛 Noa, eu n-am avut nimic de obiectat, va dati seama. 😀 In binecunoscutul Irish Pub ne-am strans iarasi o manuta mai mare de oameni, sa ne celebram…
-
Copilul divin
Autor: Pascal Bruckner Nationalitate: francez Titlu original: Le divin enfant Anul aparitiei: 1992 Premii: nu Ecranizare: nu Nota mea: 8/10 Alte recenzii de acelasi autor: Luni de fiere E prima carte pe care am citit-o datorita pasajelor de pe cuvintele din carti. Desi la Schimb de carti, cei care au citit-o au vorbit amuzati de ea, nu prea m-a atras, dar m-am lasat convinsa si am adus-o acasa cu mine. Era lectura ideala pentru un drum pana la Budapesta si inapoi. Povestea copilului care refuza sa se nasca e usor asemanatoare cu filmul Look who’s talking, dar ar fi injust sa ne rezumam la comparatia asta pentru a vorbi despre…
-
Ranile pe care mi le-au vindecat nemtii
Singura tara in care am stat mai mult, decat in alta in afara de Romania, a fost Germania. Si oricum „am stat” e putin prea mult spus tinand cont ca am locuit doar o luna la verisoara mea din Freiburg. A fost una dintre cele mai frumoase si imbogatitoare vacante de care intotdeauna imi aduc aminte cu nostalgie. In vara lui 2004, dupa o despartire dureroasa, m-am refugiat intr-un orasel la cativa kilometri de poalele muntilor Padurea Neagra, in speranta ca departarea si noutatea imi vor sterge golul din mine. Nici nu banuiam cand am ajuns acolo cat de bine avea sa functioneze acest pansament. Nu era prima data cand…
-
Dependenti de cinematografie
Am perioade cand ma uit la cat de multe filme pot si am alte perioade cand trec luni bune si nu vad nimic in afara de seriale. Am observat ca iarna e un anotimp propice vizionarilor si movie session-urilor. Si bineinteles convalescenta si tintuirea la pat iarasi sunt bune pentru vegetat si privit. Un alt moment bun ar fi si calcatul hainelor, da’ cum nu mai am timp de asa ceva, nu constituie un prilej bun. Apropos de asta, imi aduc aminte de Charlie and the Chocolate Factory si de The Shawshank Redemption pe care le-am vazut in timpul partidelor de calcat. Ce vremuri… ii e dor mamei mele de…
-
Inimă neînfricată
Am pandit-o si am asteptat sa mi-o arunce cineva. Acuma dau din coada si sar in sus ca un catel inainte sa iasa la plimbare. Nu stiu de ce ma bucur asa de leapsa asta, da’ adevarul e ca unele probleme chiar nu mi le ridic si se mai nazare un inteligent care sa le transforme in lepse si pot si eu sa stau pe ganduri. Ca pe scaune m-am saturat sa stau. Asa caaaaa, cea careia i se facuse mila de scufita mea e tocmai papusa. Ce-as face daca nu mi-ar fi frica? Pai in primul si in primul rand, daca nu mi-ar fi frica de intuneric as face…
