-
Paragrafe din jurnal
Denisa si dAimon ma vor mai personala. Adica sa vorbesc si mai mult despre mine. Mai exact, sa va povestesc intamplari din cotidian. Na, daca asta vreti, asta aveti. La inceputul anului mi-am fixate niste scopuri nescrise pe care incerc sa le indeplinesc cat pot de bine. Unul din ele zice ca tre’ sa vad cel putin un film pe saptamana, altul ca tre’ sa ma intalnesc cu cel putin o prietena pe saptamana, apoi ca-i musai sa ma duc la doftori sa ma tratez de toate durerile, ca Doamne! multe am. De ala cu filmul m-am tinut cu varf si indesat ca vad cam trei filme pe saptamana, de…
-
Taaaaaaaaaci !
Pe mine ma enerveaza multe lucruri. Unele utile, altele inutile. Cateodata nu ma enervez cand ar trebui, in situatii care o cer, si altadata ma enervez pentru orice rahatel. Dar de enervat, ma enervez destul de des. Acuma, dupa atatea repetitii, ati inteles voi ca miezul acestui post e unul dintre motivele care imi strica buna dispozitie. Vorbitul in timpul filmului. Asta tratam azi. Bai, deci nu suport sa trancaneasca cineva cand sunt atenta la desfasurarea actiunii, sa ma intrerupa cu intrebari stupide sau supozitii idioate despre ce urmeaza sa se intample. Uita-te, fă, la ecran si casca ochii la dialog!! Ca in filmul ala nimic nu e de umplutura!…
-
Fabulously speaking
Dragilor, m-a parasit cheful. Nu stiu ce-i cu mine, da’ a buna nu-i. 🙁 As gasi tot felul de alte lucruri de facut: de iesit din casa, de intalnit cu prietenele, de plimbat cat mai mult, de vazut filme, de facut planuri. Nu-mi mai arde nici de blogging, nici de citit macar (!!!!!!!). Fi-mi-ar rusine. 🙁 Adevarul e ca ma simt un pic vinovata cand nu mai fac cu acceasi ardoare lucrurile care pana acum o saptamana ma multumeau. Va zic eu, masina e de vina si tot ce vine la pachet cu ea. In alta ordine de idei, papusii i se pare ca blogul meu e fabulos. 😳 Rosie…
-
Intrebari copilaresti
1. Cat de departe esti de copilarie? Uneori ma simt foarte departe – toate neplacerile si nervii vietii cotidiene ma fac sa uit ca atunci cand eram copil n-aveam nici o grija si tot puteam trai linistita. Alteori, ma simt foarte aproape – ma prostesc, ma matai, ma marai si ma comport ca un ţânc de 5 ani (dau din picioare, sar in pat, ma bosumflu, ma alint singura, etc) 2. Mai ai prieteni din copilarie? Prietene. Da, mai am 3 (Laura mica, Andreea mica si Adela). Desi stam in aceeasi zona, la cateva blocuri distanta, ne intalnim destul de rar. Dar de fiecare data cand ne intalnim putem vorbi…
-
Cam cât durează întotdeauna?
La 17 ani i-am spus iubirii adolescenţei mele ca il voi iubi pentru totdeauna. Am 25 si de-atunci am mai iubit inca 6 baieti. Si nu exagerez, nu fabulez si nu incerc sa bravez, chiar i-am iubit pe toti. Atat de mult incat am pierdut pentru fiecare cel putin o noapte de plans in perina, am indurat cel putin doua zile de nemancat, am disperat cand nu raspundeau la telefon sau cand gandurile nu-mi dadeau pace pentru ca incertitudinea ma rodea pe dinauntrul pielii si imi scormonea stomacul cu cele mai neiertatoare lovituri. Atat de mult incat inchideam ochii si imi imaginam ca nu ne vom desparti niciodata, ca dragostea…
