Cam cât durează întotdeauna?
La 17 ani i-am spus iubirii adolescenţei mele ca il voi iubi pentru totdeauna. Am 25 si de-atunci am mai iubit inca 6 baieti. Si nu exagerez, nu fabulez si nu incerc sa bravez, chiar i-am iubit pe toti. Atat de mult incat am pierdut pentru fiecare cel putin o noapte de plans in perina, am indurat cel putin doua zile de nemancat, am disperat cand nu raspundeau la telefon sau cand gandurile nu-mi dadeau pace pentru ca incertitudinea ma rodea pe dinauntrul pielii si imi scormonea stomacul cu cele mai neiertatoare lovituri. Atat de mult incat inchideam ochii si imi imaginam ca nu ne vom desparti niciodata, ca dragostea mea pentru ei si a lor pentru mine va dura pana unul din noi se va prapadi. Atat de mult incat faceam cate compromisuri era nevoie doar pentru a nu pune relatia in pericol.
Pana cand am inteles ca oricat de puternica ar fi dragostea, oricat de arzatoare ar fi pasiunea, uneori nu e de ajuns. Si am stat cu ochii mari si gura cascata sa-mi contemplu concluzia. Cum se putea asa ceva? Idealul dupa care ma ghidam in viata, temelia pe care urma sa imi cladesc fericirea erau inmuiate in noroaie si reduse la ipostaza de „idee care a fost odata”. Am ales sa-mi omor singura iubirea si relatia care ma storcea de puteri fizice si psihice pentru ca nu mai puteam sa ii fac fata. Si iubirea aceea a murit. Nu imediat, nici macar in cateva luni, dar pana la urma si-a dat duhul.
Pentru ca nu, iubirea nu dureaza o vesnicie. E inlocuita cu o frumoasa dependenta, cu o obisnuinta de care nu concepi sa te dezlegi, cu o complicitate care poate infrunta lumea intreaga, cu o prietenie desavarsita, cu un confident intotdeauna gata sa te asculte si sa te sfatuiasca, sa te tina in brate cand razi sau cand plangi. Fluturasii zboara, ochelarii roz se sparg, defectele devin vizibile si incet incet acceptate, nervii isi arata coltii si pe parcurs invatam, ca la scoala, cum sa ne purtam cu celalalt, cum sa-l schimbam sau cum sa il acceptam.
Dar dupa cativa ani, de dragoste mai poate fi vorba doar atunci cand relatia e pusa in pericol. Atunci ne punem intrebari pe care nu ni le punem zilnic, atunci ne dam seama de ce simtim pentru celalalt. Si oricat de puternice ar fi, odata si-odata ele tot vor muri. Pentru ca trebuie sa mergem mai departe, pentru ca nu putem sa renuntam la a trai odata cu plecarea iubirii.
Articol pentru hotcity, daca va place il puteti vota. Accesati linkul si comentati acolo. 🙂
Si acum care mai e situatia?
Ce-mi place sa vad alte femei care nu cred ca dragostea dureaza pana la moarte, ma simt mai putin ciudata :))
🙂 azi mi-am rasfoit putin jurnalul (hehe, ca o adolescenta). si scria acolo ca “o sa-l iubesc pana mor”… n-am murit inca, si nici nu-l mai iubesc. acum stau sa ma gandesc ce-a fost in capul meu… “pana mor” a fost la 23 de ani… 🙂 imi vine sa rad uneori cand ma gandesc, ceea ce alteori mi se pare trist, pentru ca a fost o vreme cand credeam ca dragostea dureaza vesnic. si pun pariu ca data viitoare o sa cred la fel. nici acum n-as fi recunoscut ca eu credeam asa ceva daca nu vedeam scris 🙂 cum adica? oricum, eu imi sustin teoria ca ma tampesc rau de tot cand iubesc, altfel nu-mi explic multe lucruri
concluzii: 1. dragostea nu dureaza vesnic 2. dar daca esti indragostit “vesnic” e relativ (subiectiv)
mie mi-a luat o relatie de 6 ani si o despartire trista ca sa inteleg ca “intotdeauna” e valabil doar pe la 16, 17 ani… si imi pare bine ca atat mi-a luat sa inteleg. sentimentul eliberator de dupa ce am realizat asta a fost incredibil. culmea, mi-a permis sa dau mai mult in relatiile de dupa decat dadusem atunci cand credeam ca nimic nu se sfarseste.
Of, ce spui tu acolo…
Pana acum jumatate de an, aproximativ, sustinem sus si tare ca nu exista “pentru totdeauna”. Apoi a aparut un el, care m-a facut sa cred ca “pentru totdeauna” nu e un basm de adormit copiii. Si am luptat atat de tare pentru a mentine ideea asta, incat pana la urma sa lasat cu plansete, nopti nedormite, discutii interminabile. Insa acum, cu toti fluturasii dusi in alte tari, cu defectele pe care ni le stim fiecare, cred ca inca e vorba de dragoste. Una care nu e garantata de “pentru totdeauna”, dar care e frumoasa in felul ei aparte
Doamne cata dreptate poti sa ai !!! Asa e…:)
O zi frumoasa, te pup !
asta e una din chestiile care nu depind in totalitate de tine;
mie clar ca nu ajunge sa spui: “te voi iubi pentru totdeauna” si sa astepti ca totul sa meraga conform celor spuse.
o realatie se poate raci foarte repede; dar cred si sper ca poate dura o viata; trebuie sa fie cineva ca mine care sa creda in iubire vesnica si suflete pereche.
Mai imi vine, sa spun ca iubirea se transforma cu trecerea timpului; nu poate fi doar pasiune pura de la inceput pana la sfarsit, atractie sau fluturi la nivelul stomacului; da intrebarea e: ce mai poate fi? ce mai descopera el si ea despre ei insisi cand sunt impreuna.
ar fi , interesant sa comentez postul asta peste 10 ani; sa vad cum mi-a mai cioplit viata. probabil nu o voi face. da … ce am invatat la ora de chimie in scoala: nimica nu se pierde, totul se transforma.
Mda, eu inca ma mai lupt sa cred diferit, desi totul imi arata ca sunt naiva:)
Mno, tocmai de la tine nu ma asteptam la asa ancorare cu picioarele in pamant. Nu-i usor sa-ti pastrezi vie dragostea, dar merita. Si se poate. Ti-o spune omul care a terminat o relatie, dupa ce a iubit cu adevarat, si mai crede inca in iubirea aia..transformata acum, dar tot iubire…
Exista iubire?(ma refer la cupluri nu celelalte) Daca da,cum putem parasiii persoana iubita? Mai trist:Cum o putem face sa sufere? Sau,de cealalta parte, Cum putem rezista, uita? Unii fac diferenta intre iubirea ca sentiment si iubirea ca emotie… Si totusi:Exista iubire?
Si eu ma gandeam la asta recent. Doar ca putin diferit.. adica ma cruceam cum unii isi pot spune ca se iubesc dupa doar o zi… inteleg ca exista dragoste la prima vedere dar parca nici asa. Cat despre ce ziceai tu, am trait si eu diverse povesti care pareau a fi.. forever.. si la fel.. am crezut, dar s-au terminat. Nu exista un intotdeauna.. exista doar o obisnuinta si o dorinta de a il avea pe ACEL om alaturi peste ani cand iti este greu.
…de unde tot iei, fara sa pui…
RIM
Wow! 6 iubiri 🙂 pana la 25??? EU am 40 de ani si am avut doar 3! 🙂 Ce a evoluat iubirea asta…:)