Cam cât durează întotdeauna?

La 17 ani i-am spus iubirii adolescenţei mele ca il voi iubi pentru totdeauna. Am 25 si de-atunci am mai iubit inca 6 baieti. Si nu exagerez, nu fabulez si nu incerc sa bravez, chiar i-am iubit pe toti. Atat de mult incat am pierdut pentru fiecare cel putin o noapte de plans in perina, am indurat cel putin doua zile de nemancat, am disperat cand nu raspundeau la telefon sau cand gandurile nu-mi dadeau pace pentru ca incertitudinea ma rodea pe dinauntrul pielii si imi scormonea stomacul cu cele mai neiertatoare lovituri. Atat de mult incat inchideam ochii si imi imaginam ca nu ne vom desparti niciodata, ca dragostea mea pentru ei si a lor pentru mine va dura pana unul din noi se va prapadi. Atat de mult incat faceam cate compromisuri era nevoie doar pentru a nu pune relatia in pericol.

Pana cand am inteles ca oricat de puternica ar fi dragostea, oricat de arzatoare ar fi pasiunea, uneori nu e de ajuns. Si am stat cu ochii mari si gura cascata sa-mi contemplu concluzia. Cum se putea asa ceva? Idealul dupa care ma ghidam in viata, temelia pe care urma sa imi cladesc fericirea erau inmuiate in noroaie si reduse la ipostaza de „idee care a fost odata”. Am ales sa-mi omor singura iubirea si relatia care ma storcea de puteri fizice si psihice pentru ca nu mai puteam sa ii fac fata. Si iubirea aceea a murit. Nu imediat, nici macar in cateva luni, dar pana la urma si-a dat duhul.

Pentru ca nu, iubirea nu dureaza o vesnicie. E inlocuita cu o frumoasa dependenta, cu o obisnuinta de care nu concepi sa te dezlegi, cu o complicitate care poate infrunta lumea intreaga, cu o prietenie desavarsita, cu un confident intotdeauna gata sa te asculte si sa te sfatuiasca, sa te tina in brate cand razi sau cand plangi. Fluturasii zboara, ochelarii roz se sparg, defectele devin vizibile si incet incet acceptate, nervii isi arata coltii si pe parcurs invatam, ca la scoala, cum sa ne purtam cu celalalt, cum sa-l schimbam sau cum sa il acceptam.
Dar dupa cativa ani, de dragoste mai poate fi vorba doar atunci cand relatia e pusa in pericol. Atunci ne punem intrebari pe care nu ni le punem zilnic, atunci ne dam seama de ce simtim pentru celalalt. Si oricat de puternice ar fi, odata si-odata ele tot vor muri. Pentru ca trebuie sa mergem mai departe, pentru ca nu putem sa renuntam la a trai odata cu plecarea iubirii.

Articol pentru hotcity, daca va place il puteti vota. Accesati linkul si comentati acolo. 🙂

16 Comments

  • Anda

    🙂 azi mi-am rasfoit putin jurnalul (hehe, ca o adolescenta). si scria acolo ca “o sa-l iubesc pana mor”… n-am murit inca, si nici nu-l mai iubesc. acum stau sa ma gandesc ce-a fost in capul meu… “pana mor” a fost la 23 de ani… 🙂 imi vine sa rad uneori cand ma gandesc, ceea ce alteori mi se pare trist, pentru ca a fost o vreme cand credeam ca dragostea dureaza vesnic. si pun pariu ca data viitoare o sa cred la fel. nici acum n-as fi recunoscut ca eu credeam asa ceva daca nu vedeam scris 🙂 cum adica? oricum, eu imi sustin teoria ca ma tampesc rau de tot cand iubesc, altfel nu-mi explic multe lucruri
    concluzii: 1. dragostea nu dureaza vesnic 2. dar daca esti indragostit “vesnic” e relativ (subiectiv)

  • silvia

    mie mi-a luat o relatie de 6 ani si o despartire trista ca sa inteleg ca “intotdeauna” e valabil doar pe la 16, 17 ani… si imi pare bine ca atat mi-a luat sa inteleg. sentimentul eliberator de dupa ce am realizat asta a fost incredibil. culmea, mi-a permis sa dau mai mult in relatiile de dupa decat dadusem atunci cand credeam ca nimic nu se sfarseste.

  • Oana

    Pana acum jumatate de an, aproximativ, sustinem sus si tare ca nu exista “pentru totdeauna”. Apoi a aparut un el, care m-a facut sa cred ca “pentru totdeauna” nu e un basm de adormit copiii. Si am luptat atat de tare pentru a mentine ideea asta, incat pana la urma sa lasat cu plansete, nopti nedormite, discutii interminabile. Insa acum, cu toti fluturasii dusi in alte tari, cu defectele pe care ni le stim fiecare, cred ca inca e vorba de dragoste. Una care nu e garantata de “pentru totdeauna”, dar care e frumoasa in felul ei aparte

  • Zoli ZzZ

    asta e una din chestiile care nu depind in totalitate de tine;
    mie clar ca nu ajunge sa spui: “te voi iubi pentru totdeauna” si sa astepti ca totul sa meraga conform celor spuse.
    o realatie se poate raci foarte repede; dar cred si sper ca poate dura o viata; trebuie sa fie cineva ca mine care sa creda in iubire vesnica si suflete pereche.
    Mai imi vine, sa spun ca iubirea se transforma cu trecerea timpului; nu poate fi doar pasiune pura de la inceput pana la sfarsit, atractie sau fluturi la nivelul stomacului; da intrebarea e: ce mai poate fi? ce mai descopera el si ea despre ei insisi cand sunt impreuna.
    ar fi , interesant sa comentez postul asta peste 10 ani; sa vad cum mi-a mai cioplit viata. probabil nu o voi face. da … ce am invatat la ora de chimie in scoala: nimica nu se pierde, totul se transforma.

  • nebuloasa

    Mno, tocmai de la tine nu ma asteptam la asa ancorare cu picioarele in pamant. Nu-i usor sa-ti pastrezi vie dragostea, dar merita. Si se poate. Ti-o spune omul care a terminat o relatie, dupa ce a iubit cu adevarat, si mai crede inca in iubirea aia..transformata acum, dar tot iubire…

  • Stefan

    Exista iubire?(ma refer la cupluri nu celelalte) Daca da,cum putem parasiii persoana iubita? Mai trist:Cum o putem face sa sufere? Sau,de cealalta parte, Cum putem rezista, uita? Unii fac diferenta intre iubirea ca sentiment si iubirea ca emotie… Si totusi:Exista iubire?

  • Dianora

    Si eu ma gandeam la asta recent. Doar ca putin diferit.. adica ma cruceam cum unii isi pot spune ca se iubesc dupa doar o zi… inteleg ca exista dragoste la prima vedere dar parca nici asa. Cat despre ce ziceai tu, am trait si eu diverse povesti care pareau a fi.. forever.. si la fel.. am crezut, dar s-au terminat. Nu exista un intotdeauna.. exista doar o obisnuinta si o dorinta de a il avea pe ACEL om alaturi peste ani cand iti este greu.

  • Tomata

    @ baghy –> Acum situatia e ca in ultimul paragraf. 🙂

    @ esk –> Nu e vorba de ciudatenie, asa merg lucrurile pentru unii dintre noi. 😛

    @ Anda –> Ne si tampim e drept, dar cand ne dam seama de anumite lucruri, eu sper ca toate avem puterea de sa punem capat.

    @ Silvia –> De multe ori dupa o relatie lunga putem sa ne schimbam atat de mult perspectivele si ideile incat intreaga viata ni se schimba. 🙂

    @ DeMaio –> Ce? 🙂

    @ Oana –> My point exactly. 😉

    @ Diana Indiana –> 😉

    @ Zoli ZzZ –> Ar fi frumos ca lucrurile sa ramana mereu ca la inceput. Da’ nu se poate. Si de-aia nici iubirea nu traieste intotdeauna.

    @ another cherry –> Poate nu esti naiva. Doar iti doresti foarte mult sa fie asa. 😀

    @ nebuloasa –> Ohoho, pai la capitolul asta nu mai pot nici sa vreau sa fiu cu capul in nori. M-am ars de-atatea ori ca dragostea nu-mi mai ofera nici o surpriza. 🙂

    @ Stefan –> La intrebarea asta pot oricand sa spun ca da, exista iubire. Ar fi trist daca nu as/am crede asta. Putem parasi persoana iubita din foarte multe motive, chiar si din prea multa dragoste. Pe cat e de trecatoare, pe atat e de complexa dragostea asta. De suferit o facem la fel, din multe motive. Nu o sa poata nimeni da un raspuns cuprinzator la toate intrebarile astea. Trebuie sa le traiesti si le primesti pe parcurs. Asa cred eu.

    @ Dianora –> Aaaa, asta cu „te iubesc” dupa cateva zile n-o cred nici picata cu ceara. Am patit-o si eu cand unul ma iubea dupa 5 zile. :)))) Si m-a iubit de fapt vreo cateva luni, pana si-a tras-o cu fosta si ne-am despartit evident. Mna… asta e… life goes on.

  • dana

    Wow! 6 iubiri 🙂 pana la 25??? EU am 40 de ani si am avut doar 3! 🙂 Ce a evoluat iubirea asta…:)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *