-
Am din nou un scop
Sigur* cunoasteti sentimentul ala cand va propuneti ceva si va concentrati toate eforturile pentru a-l indeplini. Stiti exact ce vreti sa faceti, cum sa arate, unde sa fie, ce pasi trebuie urmati. Pentru ca pe langa dorinta exista si certitudinea ca e fezabil, ca puteti controla lucrurile astfel incat sa iasa asa cum va doriti. Eu l-am avut doar de vreo doua ori in viata: cand am decis sa deschid Libraria si cand am avut toata sufrageria planuita. De fiecare data am simtit ca prind aripi, ca am mintea mereu ocupata si continui sa schimb si sa incerc pana cand ajung la rezultatul dorit. In capul meu. Si apoi in…
-
Bucurii pierdute
Pe care ma voi forta sa le recuperez anul asta. Spun ca ma voi forta pentru ca daca nu exista dorinta sau chef de a face ceva, poate trebuie incercata si varianta cu “pofta vine mancand”. Tot anul trecut, dar in special pandemia, mi-au furat doua bucurii care imi aduceau fericire: calatoriile si evenimentele literare. Daca sunteti prieteni vechi ai blogului, probabil stiti ca eram usor obsedata de a pleca de acasa. Cautam locuri frumoase pe Pinterest, faceam planul si cand ajungeam acolo bateam orasul la pas, luam trenul sau autobuzul sa merg si mai departe si incercam orice experienta noua imi aparea pe radar. De cand a venit Ada,…
-
Nu toti ajung infractori – Povestea unui adult crescut la casa de copii
In 2009, adica intr-o alta viata, impreuna cu bloggerii timisoreni si cu KFC am participat la o actiune caritabila la Centrul de Plasament de pe strada Dămşescu nr.53. Relatarea o gasiti AICI, dar tin mortis sa mentionez ca ce ni s-a spus acolo nu prea s-a adeverit. Acum cateva zile am primit un mesaj de la unul dintre acesti copii, o fata, femeie mai bine zis, ca a crescut de atunci, si povestea ei contrazice prezicerile sumbre ale educatoarelor. Am intrebat-o daca ar vrea sa isi spuna povestea, si sa va bucurati si voi la fel ca mine, ca exista speranta si nu TOTI ajung rau. Ba mai mult, din…
You May Also Like
Scrisoare din Israel
-
Ea, casa noastra
Despre ce a insemnat procesul de cumparare a casei am scris telegrafic aici si cred ca am mai amintit prin alte postari si comentarii. Nu prea sunt in stare nici acum sa reiau firul si sa va povestesc tot, insa va pot face un rezumat: Timp de un an, am vazut in medie cate doua case pe luna (in unele luni mai multe, in altele niciuna). Ne-am dorit sa cumparam 5 dintre ele, care corespundeau gusturilor si cerintelor noastre. Au fost cazui in care doar unuia dintre noi ii placea, dar nu le-am luat in considerare pentru ca o casa trebuie sa fie iubita de amandoi sotii din toate punctele…
-
Lipsuri profesionale
Continuam seria articolelor despre stari cu “ne-” sau “fara” cu o discutie despre noul meu job. E nou pentru ca l-am inceput in octombrie anul trecut. Dar inainte de el as vrea sa va povestesc despre primul meu job ca angajat in Germania, ca pana la el am fost freelancer si apoi proprietara de anticariat. La inceputul lui 2020, cand am inteles ca nu mai merge cu gluma si ca eu cheltui bani pe cai verzi pe pereti in timp ce sotul meu tragea singur la caruta sa imi plateasca si mie chiria librariei, m-am aruncat pe site-urile de cautari de joburi si am fost gata sa dau pieptul cu…
