-
Bialog de duminica
Printre multe neplăceri întâmplate în weekendul ăsta, am avut şi o întâlnire care m-a binedispus şi care mi-a dovedit încă o dată că blogul ăsta merită să renască şi să fie întreţinut cum scrie la carte. Îi tot promit asta de ceva vreme, da’ bietul de el, tot pe ultimul loc ajunge să fie. Cum ziceam, în weekendul ăsta, mai exact duminică dimineaţa, am cunoscut-o în sfârşit pe Bianca. Dintre toate persoanele pe care le-am cunoscut virtual, de Bianca mă leagă cele mai multe coincidenţe, de la pasiuni comune (literatura, călătoriile şi filmele) până la cele mai triste evenimente (amândouă ne-am pierdut taţii prea devreme, ea mult mai devreme decât…
-
Cu ce se mananca un fanpage?
Intrebarea din titlu e cat se poate de pe bune. In post nu va dau sfaturi si nu elaborez teorii.* Nu mai ştiu, da’ pare-mi-se că n-am prea scris mare lucru despre pagina de Facebook a blogului sau fanpage cum i se mai spune. Am citit la Raluxa un articol interesant (unul din multele interesante) şi m-a pus pe ganduri. Raluxa spune ca “făcându-ţi pagină de Facebook, te aşezi la aceeaşi masă la care brandurile mari încearcă să-şi exploreze şi să-şi apropie audienţa”. Nu m-am gândit la asta când am hotărât să o fac, motivul care m-a impins fiind obsesia mea pentru comunicare şi dorinţa de a primi mesaje pe…
-
Am avut visul
Daaa, visul ăla despre care vă vorbeam ieri, acela în care stau de vorbă cu tatăl meu şi în care mă linişteşte şi îmi spune că îi e bine acolo şi că e mândru de mine. Da, l-am avut azi noapte şi nu-mi vine să cred. Chiar în noaptea zilei în care s-au împlinit 6 luni, am stat la o masă cu tati şi am vorbit. Nu-mi aduc aminte prea multe, dar nu mi se şterge din minte liniştea din vocea lui, calmul şi relaxarea cu care vorbea. şi eu plâgeam în hohote, îmi şiroiau lacrimile şi mă înecam în sughiţuri. Nici nu puteam să îl întreb nimic. îmi mai…
-
6 luni
Am început să scriu postul ăsta încă dinainte de data de 23, dar timpul ăsta, care nu mai are deloc răbdare cu mine, m-a împiedicat să-l duc până la capăt. Pe 23 septembrie se împlinesc 6 luni de când tatal meu a trecut în lumea celor drepţi. 6 luni!!! Nu-mi vine să cred că de atâta vreme n-am mai vorbit cu el, de atâta timp nu l-am mai văzut şi nu ne-am mai certat. A dispărut pur şi simplu de pe faţa pământului. Ştiu că este un truism, dar când eşti pus în faţa lui, nu-ţi vine să înţelegi cât de adevărat poate fi. Şi eu încă îl mai aştept…
-
Primele carti
N-am mai citit de 3 săptămâni şi nu prea îmi convine. Nu din lipsa de chef, ci din lipsă de timp. Raport către El Greco aşteaptă pe noptieră exact la capitolul despre Alexis Zorba şi în fiecare seară, când cat lată de obosită mă gândesc că tare mi-ar plăcea să citesc, dar nu mai am putere nici sa ţin cartea în mâini. Din cauza dorului de cărţi vă povestesc azi despre primele mele lecturi.
