Ce miros are copilăria?
Când am început cartea lui Kazantzakis, aia de v-am zis ca nu mai apuc să o termin, mi-au venit o grămadă de idei de posturi şi întrebări la care mi-ar plăcea să vă aflu răspunsurile. Printre ele se numără una pe care eu am ramificat-o în trei.
Ce miros are copilăria voastră?
Mie, primul miros care îmi vine în gând e cel al cafelei mamei mele din dimineţile de vară când mă trezeam şi o găseam la masă în bucătărie, aplecată deasupra unei reviste de integrame, cu cafeaua şi pachetul de ţigări la îndemână. Mama mea nu mai fumează. Nici cafea nu mai bea… Mi-e atât de dor de acele dimineţi…
Ce gust are copilăria voastră?
A mea are gust de gogoşi cu zahăr şi de lapte de capră. Ambele de la străbunica mea de la sat. Mi-am petrecut copilăria în praful de pe uliţă, jucându-mă cu linguri şi strecurători în nisip. Străbunica mea făcea pâine şi de fiecare dată un lighean întreg de gogoşi, pe care îi mâncam cu zahăr. Cu laptele de capră…n-am mai încercat să repet experienţa, aşa că nu prea ştiu ce gust mai are. Dar nu beam deloc lapte de vacă, şi nici acum nu prea sunt fană.
Cum sună copilăria voastră?
N-o să uit niciodată, cât timp oi trăi jingle-ul de la radio (cred că Timişoara, dar şi dacă era România, n-are importanţă). Ştiu melodia perfect şi cuvintele erau ceva de genul: “DJ, muzică, te rog”. “Un moment”, “Disk Jokey!!!” ‘Imediaaat”. :)) îl auzeam de afară, din spatele blocului, din camera în care mă jucam, în timpul mesei sau de la alte ferestre… Mi-ar plăcea să-l mai aud, să închid ochii şi să mă întorc în timp până la vârsta de 5-6 ani.
Deci, ce miros, ce gust şi cum sună copilăria voastră?
37 Comments
Monica
ce-mi place articolul asta:)
o sa-l preiau si eu cand am timp:)
Multumesc:)
Teodora
Ce întrebări faine!
1. Fără ezitare, copilăria mea are mirosul trandafirilor căţărători, roz, de dulceaţă! Înfloreau la începutul lui mai şi ţineau până spre finalul lui iunie. Era plină grădina de asemenea tufe. Mama aduna petalele şi le punea la uscat, să facă dulceaţă. Aşa că exista ceva ce ne aducea aminte tot anul de mirosul lor puternic.
2. Definitely, dulceaţă de trandafiri! 🙂
3. Pe de-o parte, genericul de la Telecinemateca. 🙂 Pe de altă parte, Radiovacanţa (vara, vecinii mei de peste drum ascultau din zori şi până-n seară Radiovacanţa; ţineau radioul undeva afară şi se auzea perfect şi la noi). Iar asta însemna libertate totală, joacă, lipsă de griji.
Liz
Ce miros are copilăria voastră?
Mirosului podului din casa bunicilor, si-acum a parintilor mei. Miros de vechi si praf, de pisici si ploaie, de lemn si tabla incinsa… Iubesc podul ala transformat mai taziu in mansarda adolescentei mele…
Ce gust are copilăria voastră?
Imi amintesc gustul sucului la dozator, inghetata tot de la dozator nu la cornet ci p un cosulet patrat de napolitana. Mi se scurgea pe maini si pe hainute, dar parca simt si-acum gustul ala care mi se parea fenomenal. Si guma de mestecat. Guma de mestecat Turbo avea un gust anume, Minti un gust anume…
Cum sună copilăria voastră?
Intro-ul de la Gala Desenului animat, Intro-ul de la Telenciclopedia, Intro de la Viata Satului… Mai tarziu ‘Actualitati’ si distributia cu melodia din Dallas… E joi, e Dallas! 🙂
Zazuza
miros de cafea e si la mine, de la bunicii mei. de acolo am dobandit pasiunea pentru licoarea asta. gusturi sunt multe, din bucataria bunicilor, a matusii Pusa si a mamei. si din visinii care acum nu mai sunt :(. sunete? un pic de muzica disco, ciripitul vrabiilor la geamul din “camera buna de la bunici”… frumoasa postare, Tomato.
ady
pot sa zic si eu?!
1. miros. fan/iarba in floare gata de cosit si fragi. desi daca astau sa ma gandesc bine, nu-mi petreceam toata vacanta la bunici, asta e senzatia. ca toata vara mi-a petreceam la bunici. unde de dimineata pana seara eram brambura prin gradini si pe dealuri, prin iarba inalta si coapta gata de cosit. (mamaie ne tot zicea sa nu ne ducem ca incurcam iarba, dar cine s-o asculte). zilele acelea lungi, fara griji si fara probleme, toate la fel, minunat de lenese si luminoase, intr-un dolce far niente. 2 saptamani de concediu nu le vor semana in veci.
2. gust: mama ii zicea budinca de gris. am mai intalnit-o sub numele de prajitura sarbeasca/lenasa. era ca un blat de prajitura, cu gris in loc de faina, bine-bine insiropat cu lapte indulcit si aromat cu vanilie si acoperit cu fructe din dulceata. e prajitura copilariei mele.
3. sunet. “cotele apelor dunarii”. eram intotdeauna la masa de pranz. si cum orasul meu era pe dunare era si el mentionat. 🙂
Raluca Fabuloasa
Foarte frumoase teme de visare si un strop de nostalgie! Chiar daca sunt inca sub influenta amintirilor tale, pe care tocmai le-am terminat de citit, raspund si eu la intrebari – pentru ca am povesti diferite. 🙂
1. Mirosul de fragi micuti si rosii-rosii (ca tomatele :P) rupti prin gardurile de sarma care inconjurau parculetul de joaca al gradinitei. Mirosul de pamant reavan si frunze din spatele blocului, unde ne construiam “casute” din crengi si frunze si ne ascundeam acolo sa ne jucam cu papusile.
2. Gust de supa cu galuste – pe care ne-o dadeau aproape in fiecare zi la gradinita, gust de vata de zahar si eugenii – cand mergeam in parc cu bunica.
3. Stiu ca ma uitam mult la desene animate, abia aparuse in Romania Cartoon Network si, cum la bunica se adunau la pranz trei copii, toata ziua televizorul bazaia a desene animate. Deci copilaria mea suna, cumva, a jingle-uri de desene animate! 🙂 Apoi, cand am mai crescut, a inceput era pop – Spice Girls, BSB, Peter Andre…
TVdece
Miros de paine cu ou, gust de paine cu unt si rosii si sunetul procesarii acestora :))
Baby R.
miros? praf de magneziu pe maini…
gust? are gustul antrenamentelor…
sunet? era ceva de genul…tu ti-a iesit? inca o data pana iese.
cam atat 🙂
Bia
Încep cu sunetul, pentru că mi-au dat lacrimilie… e tot de la Radio Timișoara și e tot un un jingle. Îl auzeam în fiecare duminică înainte de masă, când tati termina supa (mare bucătar în timpul liber de altfel) și mami punea farfuriile. Nu știu de unde e, nici cum se numește, dar parcă acum îl aud în urechi, cred că e făcut din saxofon (și acum îl mai au), ceva de genul: tanana… nanana…nananana…na na na… Îl știe careva? 😀
Mirosul e clar cel al cămășii de noapte al mamei. Avea o cămașă roșie foarte frumoasă pe care o lăsa mereu la bunici și atunci când eram la ei și îmi era dor de ea, o luam din dulap și o miroseam. Bunica rădea mereu când îi ziceam că miroase “a mami” 🙂
Gustul, hmmm, aici e mai greu, pentru că eu nu prea mâncam când eram mică, drept pentru care în clasele primare nu săream de 26 de Kg :)) dar dacă ar fi acum să mă gândesc, cred că e gustul prăjiturii cu foiță sfărâmată pe care obișniua mami să o facă cu muuult timp în urmă, yumyyy 🙂
Foarte faină postarea de azi :*
Miscellaneous
Ioi, ce întrebări frumoase :D, îmi face absolută plăcere să-mi amintesc de copilăria mea. Așa că …
1. Copilăria mea avea miros doar când mergeam la bunici, la Ghiroda, și umblam toată ziua prin pădure, ori stăteam în umbrarul din grădina bunicii și adulmecam mirosul de trandafiri. Mă rog, mai are și mirosul tuturor mâncărurilor și prăjiturilor pe care bunica le cocea cu drag.
2. Pfai, la gust aș zice neapărat clătitele cu finnetti, miere cu fagure, salam de biscuiți ( de la grădi ) și categoric, cafea cu lapte cald, proaspăt, mereu la bunici, diminețile.
3. Eu aveam un casetofon când eram mică și vreo 2-3 casete, Natalia Oreiro, Talisman și Holograf. =))))))))) În afară de astea, Sailor Moon suna toată ziua în capul meu. :))) Putereeaaaaaa .. nu mai știu cui :))
Iris
Frumoasa tema, m-ai pus pe ganduri…
1. Mirosul obrajilor proaspat barbieriti ai tatalui meu care ma saruta in fiecare dimineata inainte de a pleca la serviciu
2. Gust de gris cu lapte si sirop de zahar ars, de ciocolata de casa, de chec si de cornulete cu marmelada
3. Sunetul copilariei? Povestile ascultate la pick-up…le stiam aproape de dinafara, dar tot nu ma saturam sa le ascult 🙂
Adamutza
Despre mirosurile copilariei … Imi placea la nebunie mirosu’ de naftalina adulmecat in dulapu’ bunicilor si am devenit fan naftalina…. pana cand am avut parte de un experiment(la ora de fizica, in gimnaziu) cu naftalina si am adulmecat pana mi s-o facut rau…
Mirosu’ de la magazinu’ de covoare e unul din mirosurile copilariei, intram in magazin numai sa simt acel miros anume, care clar nu e unul care place la multi…la fel ca si naftalina…Nu am avut parte de experimente la fizica care aveau legatura cu acest miros si totusi bucuria de a mirosi covoare a disparut….sau poate nu se mai fac covoare ca pe vremuri…cine stie?
Gustul copilariei mele e gustul mancarurilor facute de bunica, in special al prajiturilor ei, nu gasesc niciunde in lume un cremes asa bun ca al bunicii …
Sunetele copilariei … cantecele pe care le cantam in vant in timp ce ma dadeam cu hutulusul pana la cer si dincolo …
giolly
La mine e cam ciudat. Mirosul e de butan pentru ca blocul nu mai era incalzit si imi faceam temele in bucatarie cu ochiurile de la aragaz aprins si cuptorul. 😐
gust…nu stiu. sa spunem turbo.
iar cum suna? o melodie a lui Dr. Alban. O asculta frate-miu.
Little Box
Copilăria mea are miros de cacao cu lapte şi puţină cafea. La grădi în fiecare dimineaţă ne aştepta o cană plină pe masă 🙂
Gustul copilăriei mele e a griş cu lapte acoperit de un val imens de praf de cacao. La grădiniţă mâncam de multe ori această specialitate, iar când mama îmi face, mă simt în al 777-lea cer de la gustul acestei delicatese.
Copilăria mea sună a clopoţel. Eram unul din retarzii căruia îi plăcea şcoala. Şi acum dacă mă gândesc la cum suna clopoţelul în clasele primare, la momentele frumoase/haioase/iritante/supărătoare/dureroase/de neuitat din clasele primare şi şcoala generală, pur şi simplu se mişcă ceva în sufletu’ meu… de parcă mi-e dor de vremurile alea.
PS: cel mai mult mi-e dor de anii de liceu (cele mai faine de altfel), dar nu sunt sigur că se pot menţiona în categoria “copilărie” 😛
Have a nice day 😀
Elena
Copilaria mea miroase a iarba; iarba din curtea caminului (unde eram de la 6:00 pana la 16:00), iarba incinsa de soare, iarba de pe langa casa bunicii, iarba cosita adusa in care trase de boi…
Copilaria mea are gust de miere de albine. Si compot de visine.
Si suna… suna haotic. Tipete, chicote, rasete, galagie multa si ciripit de pasarele.
Mi-e dor de copilarie…
RobertoSS
Mirosul copilariei mele este mirosul florile udate de bunici mei la 8 dimineata pe un balcon plin de flori undeva in Traian(Timisoara)
Gustul bomboanelor de zahar ars şi inghetata tip margarina.
Cu sunetul.. mai greu poate melodia de la Sandy Belle. 😀
Mi-e dor de copilarie 🙁
Miscellaneous
Frumoase gândurile tuturor, m-au făcut să plâng. 🙁
Dar mi-am amintit ce putere striga Sailor Moon … PUTEREA LUNIIIIII ! ;))
strumfitaa cu esarfaa
1. cred ca a mea copilarie miroase a dimineti de vara.
2. gustul fructelor de vara
3. mirosul porumbului copt
as putea sa preiau si eu ideea pe blog, bineinteles cu link catre tine?
multumesc de raspuns
Ioana
Foarte ciudat, si mama mea fuma doar sambata cate o tigara, facea integrame si bea cafea. Acum deloc nici tigari, nici cafea, integrame rar.
Miros, e greu sa aleg un miros. Probabil orice parfum folosea mama mea la momentul respectiv incat imi petreceam marea majoritatea a timpului cu ea.
Cat despre gust, cred ca ciocolata Kinder de la ouale cu surprize.
Si copilaria mea suna a muzica din Tom si Jerry, muzica aceea clasica superba de Franz Liszt care a aparut intr-un episod premiat cu un Oscar daca imi aduc bine aminte. Ma uitam si ma uit la desene animate in continuare.
Gabriela
1. are mirosul rufelor curate si … apretate;
2. are gustul prajiturilor de tot felul, nelipsite din camara;
3. copilaria mea suna a muzica folk, mai ales ca mama a avut grija sa ma dea la un curs de chitara.
valeria
miros de lapte . restul sunt floricele pe campii .
Tibanu
Am preluat acest post la mine pe blog.
recapituland.
1.fumul de tigara
2.guma turbo
3.o melodie de la tv
Evergreen
Portocale si miros de brad (Craciun)
Negrese.
Mama strigandu-ma de la geam: Roxy si eu miorlaind sa ma mai lase afara.
🙂 frumos!!!
hot_coffee
La ce carte te referi, tomata? -eu de N.Kazantzakis am citit numai “Hristos răstignit a doua oară” care mi-a placut mult, si as vrea sa mai citesc de acelasi autor 😉
Copilaria mea are 2 feluri de mirosuri 😉 :))
Miros de Bucuresti – culmea, zorele (floricelele acelea delicate ce cresc mai ales agatate de gardurile caselor) si pepene – caci imi aduc aminte cu drag de vacanta de vara cand o tuleam de dimineata pe-afara la joaca
Miros de Covasna – unde mi-am petrecut mult timp cateva saptamani pe an – mergeam cu mamaie la mofete 😉 – adica: miros de tufe de agrise, cu pamant reavan. 🙂 🙂
Gust?
Era pe vremea comunismului, deci:
gust de ceai negru cu friganele cu pasta de macese 😉
Sunet?
…sunetul cu care incepea la tv “Gala desenului animat” (cum altfel?! :)) ) – era un fragment din “Parisul vesel” 😉 🙂
LiaLia
Superb! Abia aștept să scriu și eu 🙂 Ți-am dat și eu o leapșă mai frivolă :p Te pupez!!!
Maisondecanelle
Foarte tare. Preiau si eu la mine pe blog… Pupici
Cony
Imi place mult postarea ta. Sa purcedem:
1. Miros: placinte calde, de branza sau mere, facute de bunica pe vatra. Miros de fum de la soba calda in zilele geroase de iarna.
2. Gustul acelorasi placinte, de branza sarata, placinta de mere, gust de mere crude pe care le rupeam ca nu aveam rabdare sa le las sa creasca, gust de corcoduse crude pe care le mancam pana mi se strepezeau dintii…
3. Bunicii mei ascultau zi si noapte Radio Romania Actualitati. Deci auzeam muzica veche si stiri.
Frumoase amintiri mi-a trezit postarea ta !
VirtualKid
Seara trecuta am fost la un concert cu Tudor Gheorghe. Am regasit multe trairi, miresme, sunete ale copilariei.
Se intreba si maestrul de ce nu incape pe radio si tv.
Altadata era mai simplu pentru el.
Mi-am dus si copilul, ca sa-l cunoasca. Vreau sa fie unul dintre “mirosurile” copilariei lui….
Pingback:
Lily
Miros: de aer curat din parc, de caldura si praf, de prajituri de casa.
Gust: de prajitura cu mere, clatite calde si supa.
Sunet: de galagie facuta de copii pe strada, desene anime cu Sailor Moon sau clasicele Dexter’s Laboratory, Princess Sissi si Familia Flinstone.
Pingback:
Stefy
cum zicea cineva: miros de paine cu ou…
gust: tort de mere si prajitura cu cafea, turbo si suc one (ce-l beam la buni-n sat :()
cum suna: fata draga, nu fi trista! fiindca e pacat…asta cantam toata ziua…
plus introul de la tom si jerry si cel al telecinematecii. Zilele astea mi-am adus aminte si de un alt cantec in germana de la un desen animat: Mila Superstar…care-mi suna si acum in cap :))
Pingback:
sasha
1. asternuturi curate; bunica spala cu sapun din ala de casa facut de ea. cearceafurile si pernele era seara reci, ca stateau toata ziua in dulapul mare de pe hol, la racoare. dimineata se incalzeau de la noi si miroseau a caldura. dada, caldura miroase. a sapun si dragoste.
2. a multe multe fructe si compot 🙂 foietaje cu crema si gompot cu prune
3. gica petrescu, mai :))))
zana eficientei
miroase a cacao cu lapte.
are gust depaine cu unt si dulceata de capsuni.
suna precum emisiunea ‘cotele apelor dunarii’ , la Radio Romania, in jurul orei 12 – o ascultam cu sfintenie cand veneam de la scoala 🙂
Pingback:
Pingback: