-
Sumarul ultimelor trei programări la neurolog
A trecut mult timp de când nu am mai scris despre controalele mele sau despre ce se întâmplă în lumea Alzheimerului și a cercetării lui. Anul ăsta am avut deja 3 întâlniri cu neurologul meu, dar n-am povestit aici despre ele și deja am cam uitat ce s-a întâmplat pentru că au fost mai mult discuții și planuri. În ianuarie am vorbit despre posibilitatea de a lua parte la studiul de testare a Lecanemabului când va fi disponibil în Germania. Vorbea cu multă înflăcărare și eram aproape sigură că se va întâmpla, însă din păcate nu încă. Și tot nu se știe dacă voi putea lua parte pentru că cei…
-
Intamplari din septembrie
Noroc că mai deschid blogul din când în când și mai citesc articole vechi, că uitasem că la un moment dat, prin 2023 făceam niște rezumate ale săptămânii și mi-a plăcut să îmi aduc aminte. Așa că aș relua obiceiul că e potrivit pentru a ține o evidență mai riguroasă. Voi începe cu primele trei săptămâni din septembrie. In prima săptămână am fost singuri acasă pentru că Ada a fost în cantonament cu doi copii din grupa ei de canoe. În timp ce ea s-a distrat și a învățat chestii noi, părinții s-au ocupat de casă și de relaxare. Ca de obicei, mici lucrări în grădină pentru sistemul de irigare…
-
“Cocoșata” – Saou Ichikawa
Cocoșata e una dintre acele cărți care îți pune în față o oglindă nemiloasă și te face să îți privești în suflet, nu chipul ți-l caută când citești. În mod ironic, pentru Shaka, chipul și corpul sunt sunt țintele în care se înfig privirile, ele sunt cele care îi fac existența o povară atât sieși, cât și celor din jur. M-am simțit rușinată de ignoranța mea, de lipsa de atenție la oamenii cu dizabilități, de faptul că nu îmi puneam nici măcar întrebări referitoare la umilințele la care sunt expuse, la neputința de a se apăra, uneori nici măcar verbal. Ca o palmă peste fața a fost cartea asta. Coloana…
-
Concediu la lac, în Elveția
Dar câte lacuri are Elveția! Unul mai frumos ca altul, mai albăstriu sau mai verziu, transparente ca apele mărilor din Grecia sau Maldive. Am ales unul dintre ele, Lac Leman, pentru că pur și simplu a fost primul care mi-a ieșit în cale când căutam lacuri faine în Europa. În Elveția nu mai fuseserăm, era accesibilă cu mașina, mult în sud, dar nu foarte, cât să ajungă la 30+ grade, deci suna totul minunat. Vă spun de pe acum că a fost. Pentru că sudul Europei, în iulie-august fierbe, stațiunile sau locurile aproape de Mediterană, Adriatică, Ionică sau ocean nu mai sunt o opțiune și cred că nu vor fi…
-
Pe altă insulă a Germaniei: Usedom
Marea, din păcate, nu era pe lista anului ăstuia, pentru că am ales să mergem în concediu la un lac, unde sunt temperaturi decente. Vara la mare, în sudul Europei e, pentru mine, un chin, un stres și un catalizator de nervi. Îmi aduc aminte vacanța de acum 3 ani în Palma de Mallorca, unde mă enervam cum ieșeam din hotel, că erau 38 de grade la ora 10:00. Și pentru că nu vreau să fiu nervoasă în vacanță, un lac va fi refugiul anul ăsta. Însă Sotzu’ a fost de altă părere, că fără mare nu se poate și m-a îmbrobodit să mergem la Marea Baltică. Partea bună e…
