-
2025 – O recapitulare
De aș fi avut destul timp, mi l-aș fi dedicat postărilor separate ca pentru 2024. Nu am, dar totuși vreau să las în scris ce s-a întâmplat în 2025. La începutul lui scriam că vreau mai puțin și exact asta am avut. Mai mult stat pe acasă, mai puțin ieșit prin oraș și chiar nu am simțit că mi-a lipsit. Cred că e și pentru că am început să mă simt cu adevărat “acasă” după ce am renovat livingul și îmi e foarte drag să petrec timp unde mă simt comfortabil. Înainte nu simțeam că am un cuib, dar s-a dovedit că dacă ni-l facem așa cum ne place, va…
-
Sa vorbim despre noiembrie
Iată-ne din nou la articolul recapitulativ despre ce-am mai făcut de când n-am scris. Simt că iar neglijez blogul în favoarea Instagramului și, din păcate, nici nu mă deranjează foarte tare. Dar voi scrie măcar articole de astea lunare ca să las undeva scris. Și recenzii. Noiembrie a fost luna în care a venit iarna. D’ooh! Spun asta pentru că am avut o toamnă foarte frumoasă, a avut și noiembrie zilele ei cu soare, însă dintr-o dată au venit temperaturile joase. Sub minus doar noaptea, însă or să aibă grijă de ger ianuarie și februarie, nu mă îndoiesc de asta. Noroc că mi-am luat geacă-plapumă astă-vară de la mare :))…
-
“Intre zi si noapte” – Henriette Yvonne Stahl
O reclamă pentru generația nouă ar suna cam așa: Scris în 1942, romanul are în centru un personaj feminin, Zoe, pe care am putea-o lesne caracteriza ca unhinged, cu traume familiale severe, dependențe, abuzuri de toate felurile, cu un trecut și un comportament misterios – magnetul potrivit pentru Ana, o tânără cu complex messianic, hotărâtă să îi fie alături orice ar fi. Felul în care Henriette Yvonne Stahl pătrunde în mintea Anei, prietenia ei cu Ștefan Banea – greu de închipuit la vremea aceea și din cauza diferenței de vârstă și a sincerității cu care își vorbesc – descrierea grotescului și a mizeriei familiei Vrânceanu Mihalcea, relația foarte…
-
Rezumat de octombrie
Am clipit și se duce și luna mea iubită, lăsând în urmă culorile astea superbe, lumina caldă a soarelui rece. Am mereu o nostalgie când mă uit la cer la păsările călătoare, pe care abia în ultimii câțiva ani le-am băgat în seamă. Acum, când ies de la birou, tot cu ochii pe sus sunt să le însoțesc cu privirea până îmi ies din câmpul vizual. Chiar ieri văzusem patru berze când mergeam cu mașina la cumpărături – eu conduceam – și abia puteam să îmi iau ochii de la ele, până a ridicat Ada vocea la mine 😀 Upsi! Nu s-a întâmplat mare lucru nici în octombrie, însă îmi…
-
Sumarul ultimelor trei programări la neurolog
A trecut mult timp de când nu am mai scris despre controalele mele sau despre ce se întâmplă în lumea Alzheimerului și a cercetării lui. Anul ăsta am avut deja 3 întâlniri cu neurologul meu, dar n-am povestit aici despre ele și deja am cam uitat ce s-a întâmplat pentru că au fost mai mult discuții și planuri. În ianuarie am vorbit despre posibilitatea de a lua parte la studiul de testare a Lecanemabului când va fi disponibil în Germania. Vorbea cu multă înflăcărare și eram aproape sigură că se va întâmpla, însă din păcate nu încă. Și tot nu se știe dacă voi putea lua parte pentru că cei…
