-
Azi-noapte, tati m-a tinut in brate
azi sunt fericita. azi noapte m-am intalnit cu tati. in vis. si-a fost atat de emotionant, incat imi tot repet imaginea in minte pentru a nu o uita. si-o si notez aici, sa fiu sigura ca nu dispare. ca de fiecare data cand visez cu el, nici de data asta nu era mort, era in alta tara. pentru a doua oara in Germania, l-am mai visat si prin Rusia. si era cu mama mea, avand grija de ea, aratand bine si sanatos. si, tot ca in fiecare vis, stiam ca e plecat in alta tara, dar din nu stiu ce motiv, nu l-am sunat deloc. si cand am facut-o, o…
-
Va fi un Crăciun aproape trist, dar sunt recunoscătoare
Nu sunt un Grinch, nici pe departe, nu urăsc colindele, n-am nimic cu Hruşcă nici cu lerul lui, nu mă gândesc cu groază că o să mă îngraş de la atâta mâncare, nu dispreţuiesc iarna cu zăpada ei. Însă anul ăsta fac un efort să văd partea pozitivă a Crăciunului. Culmea e că dacă mă concentrez suficient de bine, chiar îmi iese, ba mai mult, mă şi bucur sincer.
-
TM99BLOG – aniversarea de 5 ani
Da, oameni buni, de 5 ani deja ne strângem o ceată de oameni, în decembrie, pentru a sărbători blogosfera timișoreană. De 4 ani o facem cu tort, cu poze, cu oameni noi, cu oameni vechi, cu prieteni, cu familie, cu parteneri, cu sponsori, dar mai ales cu cadouri. Pentru că fiind decembrie, de anul trecut sărbătorim și Crăciunul odată cu aniversarea TM99BLOG. Și e atât de frumos și mă bucur atât de mult că se întâmplă, că nici nu pot descrie în cuvinte.
-
Poduri cu lacăte în Paris
Prima oară când am auzit de podurile cu lacăte și de seminificația lacătelor a fost în 2008, pe blogul Monicăi. Apoi am aflat că nu numai în Italia se practică acest obicei și tare mi-am dorit să le văd și eu pe undeva prin Europa. Nu-i ceva deosebit să vezi niște lacăte înlănțuite, însă mesajul lor e superb. Superb de pozitiv, de inspirațional, de motivant: iubirea „prinsă” într-o mărturie și-un gest simbolic. Poate multe dintre cuplurile care și-au legat lacătul de vreun pod nici nu mai există, (ceea ce-i trist, da’ așa-i viața), însă nu vom ști niciodată (ceea ce-i fermecător – putem crede în eternitatea iubirii). Le-aș fi pozat…
-
Alfabetul blogurilor
Mi-ar fi plăcut să pun tag-ul „leapșă” pe toate posturile de genul ăsta, că poate așa îmi aduceam și eu aminte când am făcut una ultima dată. Nu, nu-s dintre acei bloggeri cărora li se pare că dacă încă te mai joci pe blog și răspunzi la tot felul de provocări involezi cumva. Pur și simplu fie n-am avut timp să le iau pe îndelete și să le acord atenție și timp de gândire, fie am uitat de cele din draft-uri, fie nu mi-a mai pasat nimeni nici o leapșă care să-mi placă sau care să ma pună la treabă. Și acuma că mă gândesc, unele dintre prosturile mele preferate…
