-
Despre ușurința cu care aș renunța la blog
Luna iulie n-a fost una prea aglomerată cam în nici un an de când m-am apucat de scris pe blogul ăsta. În toți ceilalți ani pentru că am fost în vacanță, anul ăsta pentru că m-am dedicat unor corvoade casnice. Totuși, în ceilalți ani, mă mobilizam, eram conștiincioasă, nu mă culcam până nu postam ceva, până nu înșiram câteva cuvinte pentru a doua zi. Probabil e mai ușor să o faci cu mintea relaxată sau cu mai puține planuri în gând sau drumuri de făcut în timpul zilei. Oboseala e remediu sigur împotriva creativității și a inspirației. N-am putut să nu observ că la sfârșitul zilelor nici măcar nu mă…
-
Dă-mi cât vrei
Se pare că perioada asta e una favorabilă contemplării unor expresii și forme de exprimare. Sau sunt eu prea critica și găsesc nod în papură oricărei exprimări care-mi creează încurcături. Defect profesional, mă leg prea mult de înțelesul și sensul cuvintelor. Dacă săptămâna trecută mă legam de ambiguitatea invitației “Când vii pe la mine?” azi am o problemă cu răspunsul meșterilor când îi întrebi cât costă munca lor. “Păi dă-mi cât vrei/cât crezi.” Cu nervii fac când aud răspunsul ăsta. și chiar dacă îmi încep întrebarea cu precizarea că nu vreau să aud răspunsul ăsta, ei tot cu asta îi dau înainte. Cum aș putea eu ști cum să le…
-
Ce inseamna o zi libera cand toti sunt la serviciu
Inseamna ca poti rezolva in cateva ore ce n-ai rezolvat in 3 saptamani. Ba pentru ca inchidea inainte sa pleci de la serviciu, ba pentru ca ziua are doar 6 ore dupa ora 17 si nu-s suficiente sa le faci pe toate. Sambata am fost la Budapeste la Ikea pentru a cumpara restul de mobila si ajungand acasa pe la opt seara, credeam ca o sa ne petrecem duminica asambland mese, scaune si birouri. Ne-am incapatanat si-am terminat chiar sambata seara. Terminati eram si noi la capatul acestei actiuni, dar bucurosi ca sufrageria incepe incet-incet sa prinda o forma. Mi-am dat seama insa ca mai sunt atatea de facut incat…
-
Top 10 referrals – mai, iunie, iulie
Noroc cu Sabina, care e mai conștiincioasă decât mine la capitolul ăsta și-mi mai aduce aminte că de la mine a pornit treaba asta cu mulțumitul pentru trafic. Iar eu m-am lăsat pe tanjală și iaca iar s-au strâns 3 luni de când nu mi-am mai făcut publice mulțumirile pentru vizitatorii trimiși aici (nu că în ultima vreme ar fi avut ce să citească). Așadar, mulțumesc!
-
Când veniți pe la mine?
Ah, de-aș fi primit câte 10 lei pentru fiecare dată când am auzit întrebarea asta, mai ales în ultima vreme, cred că mi-aș putea cumpăra comoda TV de la Ikea. Și nu glumesc. De la colegele de lucru până la prietene vechi, aproape săptămânal se găsește cineva să mi-o adreseze. Dar poate vă întrebați de ce-s așa revoltată când primesc o invitație. Păi pentru că formularea asta e fix la fel de vagă ca și obișnuitul “Ar trebui să ieșim la o cafea” trântit la sfârșitul unei întâlniri întâmplătoare cu cineva pe care nu l-ai văzut demult. Din aceeași categorie “Ar trebui să ne vedem mai des” și “Te sun…
