Despre ușurința cu care aș renunța la blog
Luna iulie n-a fost una prea aglomerată cam în nici un an de când m-am apucat de scris pe blogul ăsta. În toți ceilalți ani pentru că am fost în vacanță, anul ăsta pentru că m-am dedicat unor corvoade casnice. Totuși, în ceilalți ani, mă mobilizam, eram conștiincioasă, nu mă culcam până nu postam ceva, până nu înșiram câteva cuvinte pentru a doua zi. Probabil e mai ușor să o faci cu mintea relaxată sau cu mai puține planuri în gând sau drumuri de făcut în timpul zilei. Oboseala e remediu sigur împotriva creativității și a inspirației.
N-am putut să nu observ că la sfârșitul zilelor nici măcar nu mă gândeam că nu am un articol scris pentru a doua zi. Îmi aduceam aminte de blog a doua zi, la serviciu, când, din reflex, apăsam pe tasta t, apoi pe sageată în jos pentru a vedea tomata. Și tomata îmi arăta același post scurt, scris cu câteva zile în urmă, cumva de umplutură, să nu se așeze praful prea mult. Era o vreme în care mă stresam de-a dreptul că nu am un text pentru a doua zi, că nu am un subiect pe care să-l dezvolt. Acum mă stresează doar puțin faptul că de două luni nu vorbesc decât despre sufragerie și nunta. Și o voi mai face cel puțin pentru încă două luni. Mie nu-mi place să citesc pe alte bloguri generale despre aceleași subiecte și mă gândesc că poate nici cititorilor acestui blog nu le place să-l deschidă și să zică: “Asta iar a scris despre sufrageria aia blestemată.” sau “Iarăși despre nuntă, de parcă numai ea se mărită.” După care-mi spun că e blogul meu, jurnalul meu, îl umplu cu ce trăiesc eu. Să nu uit. Și parcă mă mai “revergorez” un pic. După care iar îl las baltă că “oricum n-am despre ce să scriu”, nu mai gândesc în termeni de “asta ar fi un bun subiect de dezbătut pe blog” sau “o sa scriu despre asta pe blog”. În ultima vreme nimic nu mi se mai pare suficient de bun, de interesant, de informativ pentru a transpune în scris și pentru a-i da drumul în văzul lumii. În plus, se critică atât de mult orice idee, despre orice ai vorbi, se scriu atâtea hate-posts despre cât de prost își aleg unii/unele subiectele încât bag seama că m-am inhibat cumva și totul mi se pare o idee proastă.
Dar astea sunt doar gânduri care au eclozat de la caniculă. Trece toamna și-mi revin. Nu pot eu renunța la blog atât de ușor pe cât mi-a părut în lunile astea de vară ucigătoare.
24 Comments
Ana Q.
Cred ca toti bloggerii am trecut printr-o perioada in care niciun subiect nu ni se parea suficient de bun pentru a fi dezbatut si ne-am gandit ca …maybe, just maybe, this could be the end of an Era, dar de fapt nu e asa, sunt momente si momente si o sa treci peste ele si ideile or sa reapara si o sa te bucuri de blog si de postarile tale ca in primul an. 🙂
Tu acum relaxeaza-te si axeaza-te pe nunta si renovari… o sa-i vina vremea si blogului dupa.
Tomata
la mine e prima oara cand ma gandesc ca ar fi usor sa renunt si, culmea, sa nu-mi para foarte rau. poate doar pe moment, pentru ca stiu cat bine imi face scrisul si cat de avida sunt dupa feedback, asa ca n-as putea sta departe prea mult timp.
chestia e ca oboseala incepe sa ma prinda din urma si chiar ieri, stand si nefacand nimic – adica cu laptopul in brate – ma simteam efectiv epuizata fizic dupa toata vanzoleala ultimelor luni…
eu sper sa-mi revin. 🙂
Sabina
Sa nu te prind. Acum e normal, e cald afara, ai nunta, esti obosita, lasa ca noi putem sa citim si articolele mai vechi 🙂 We need you!
Alina
Cum sa renunti la blog, eu pe ce mai intru in fiecare dimineata? Stiu, egoista treaba:)
Mirela
Da, da…si eu tot egoista! Exact in asentimentul Alinei de mai sus! 🙂 Ca sa nu mai spun ca si eu ma bucur mult de postarile anterioare, cum te-am descoperit de abia in primavara asta…
Sunt sigura ca vor urma niste postari minunate dupa nunta, subiectul “nunta” e o sursa vasta de inspiratie! vei primi si multe intrebri de la cititoare si vei avea multe sfaturi de oferit! De abia astept!
Tomata
despre nunta vor urma o serie de articole, mai ales dupa eveniment cand o sa pot arata tot ce deocamdata tin secret 🙂
Carla M
Draga Tomata,
Iti amintesti cine a scris urmatoarele cuvinte?
”O sa-ti raspund la intrebare cu o incurajare: SCRIE! Nu te gandi ca o sa ramai fara subiecte, nu te gandi ca n-o sa citeasca nimeni sau ca vor citi prea multi. Scrie pentru tine, descarca-ti sufletul, scrie despre ce vezi, ce auzi, ce simti, ce iubesti, ce urasti, despre ce vrei tu. O sa fii uimita cate recompense vei avea si cate minuni iti va aduce scrisul. chiar si pentru eliberarea de lucrurile pe care le tii in suflet – scrisul e o terapie si multi nu inteleg asta.”
Exact, chiar tu mi-ai scris mie acum vreo 50 de zile. Pe mine m-au ajutat cuvintele tale si intr-adevar cuvintele mi-au fost terapie. MI-au descarcat sufletul si mi-au umplut inima de bucurie. Mi-au umplut clipele de singuratate si m-au ajutat sa merg mai departe.
Acum e randul tau sa iti asculti propriul sfat. Cheer up, my dear friend.
Tomata
>:D< multumesc, Carla 🙂 e unul dintre comentariile mele preferate 🙂
Mihaela Dămăceanu
Eu din câte bag de seamă, oamenii nu sunt deranjaţi că scrii despre nuntă şi renovarea sufrageriei. Dacă nici pe propriul blog nu ar scrie omul despre nunta lui, atunci unde? Şi oricum, este un subiect foarte gustat de doamne, în general.
Tomata
asa bag si eu de seama ca nu-s 🙂 dimpotriva. pai o sa scriu mai des despre nunta, ca de fiecare data apare ceva. iar cu sufrageria urmeaza poze, cand o sa termin de despachetat toate cutiile .
eva
Nu ti-am scris niciodata desi te-am citit mereu. Ce daca scrii despre nunta si sufragerie? Cu asta iti ocupi timpul in ultima vreme e normal sa vorbesti despre asta. Plus ca eu abia astept orice articol ce are ca subiect nunta.
Spor la pregatiri pentru marele eveniment!:)
Tomata
multumesc, Eva – apropos, ce nume frumos ai! 🙂
multumesc si pentru urari si vin si posturile despre nunta.
Andreea D.
Zoe fi bărbată!
Eu ţi-am spus că vreau să văd sufrageria ta!
Iuliana
Hei, ce idei iti trec prin minte! Cum sa te gandesti macar, sa renunti la blog dupa ce ai fost atata timp modelul multora dintre noi?
Eu una n-am chef sa citesc cine stie ce profunzimi pe bloguri, vreau sa citesc despre oameni normali, cu vieti normale, oameni care renoveaza, oameni care se casatoresc…oameni care traiesc frumos de sa-i inspire si pe altii. Adica asa, ca tine! 🙂
Tomata
:”> ma faci sa rosesc. dar asa cum ai ajuns singura la concluzia asta, sa ai un blog te consuma un pic. e drept ca are si recompense care nu se compara cu nimic, dar e o indeletnicire destul de obositoare. cred ca solutia e sa gasim echilibrul, dupa care totul e mai simplu.
sofia
E blogul tau, deci e ca si copilul tau:)), iar acum de actualitate e nunta si eu citesc multumita ca nu doar eu eram nebuna cu rochia, tortul si altelei. Cand o sa ai un copil care tipa, mananca si doarme …..doar despre el vei scrie si tot asa.
Tomata
vai nu. sper sa nu scriu zilnic doar despre copil. 🙂 desi cred ca-i foarte greu sa mai ai si altceva in cap decat copilul 😛
sofia
Ba despre copil o sa scrii, muci, febra, colici, nisip in ochi, ros capace de la sticle…..si jur ca o sa fie cea ai frumoasa perioada din viata ta.
Lady
stai linistita, cititoarele tale te inteleg ca ai alte prioritati acum….dupa nunta o sa ai ce sa scrii cu siguranta!!!
Anca
Imi place sa iti citesc blogul pentru ca e autentic, esti una dintre cele mai sincere si modeste bloggerite, nu incerci sa pari altceva decat esti si asta e un lucru foarte rar in ziua de azi. Nu pozezi in femeia fatala, nu dai impresia ca le stii pe toate, iti impartasesti atat reusitele, cat si durerile. Esti aproape de sufletul multor cititoare tocmai datorita faptului ca te accepti cu bune si cu rele si nu ti-e frica sa lasi asta sa se vada. Te admir pentru viata pe care o duci, pentru modul in care privesti lucrurile, pentru placerea ta de a scrie. Daca as realiza ceva atat de important ca si blogul tau, nu cred ca m-as gandi vreodata sa il parasesc. Nu uita ca ai o multime de cititori si ai sansa sa ii inspiri, sa le faci ziua mai frumoasa. Cat despre alegerea subiectelor, nunta si sufrageria sunt suficient de interesante. Continua sa fi tu insati.
Tomata
daca a reusit cineva sa ma faca si mai mandra de blogul meu, tu esti aceea 🙂 iti multumesc pentru asta si pentru cuvintele tale. cred ca din cand in cand trebuie sa mi se reaminteasca ce am reusit sa fac cu el. o sa pun comentariul tau in albumul comentariilor pe care trebuie sa le citesc in mod repetat. are un efect asupra mea 🙂
madlen
Pic de somn si sunt franta de oboseala. Stii unde sunt? In Turcia. Da, in sfarsit am ajuns si aici si oficialmente asta-i primul concediu denumit concediu in titlu si oficial din 2008 incoace. Si in loc sa citesc ceva de somn usor, tu ma faci sa folosesc si niscai neuroni (aia de-or ramas intregi dupa un drum prea lung) sa-ti raspund la aberatia de mai sus. Tu gandeste-te bine: chiar vei reusi sa tii totul pt tine (ziceai ceva si de feedback parca), fara sa spui nimic despre nunta macar? Sau viata de femeie maritata? Oficial. Poate si cea de mamica si tot asa. No ofense, dar am in lista mea de preferinte, blogeri ce scriu din joi in paste, pe care culmea ii citesc cu cea mai mare placere. Aici sunt 37•, ma pur si simplu topesc, de-abia astept sa ajung inapoi in buc, acolo sunt macar 33•, ceva mai bine…
Question: tragi linie la blog. Ce faci in loc?
Salutari si s-auzim de bine.
frmshk
Fată dragă, eu aș zice doar să te gândești la oamenii pe care i-ai cunoscut prin intermediul blogului – 😛 și io, și io – și atunci să te mai întrebi dacă blogul ăsta nu e valoros cu adevărat pentru tine. Eu cred că ți-a adus multe, foarte multe, și, chiar dacă nu ai avea la fel de mult chef de scris, chiar dacă nu te-ai simți la fel de inspirată sau motivată… blogul acesta e o părticică din viața ta, din tine. Nu prea ai cum să renunți… e ca și cum ai întoarce spatele unui prieten. Și noi, suntem mai mulți, chiar! Deci? 🙂
lala
pai daca nu mai scrii eu ce ma fac? deja acest blog face parte din viata mea 🙂
te pup