-
Teatru: Nu, eu nu regret nimic
Mie-mi plac biografiile și nu e prima dată când spun asta pe blog. Sub orice formă: fie ele romane, filme, melodii sau, mai nou, spectacole de teatru. Unele îmi plac atât de mult încât le văd sub toate formele. Nu, eu nu regret nimic e o altă formă de a povesti pe scurt, de a cânta despre Edith Piaf. N-o să mă dau mare spunându-vă că sunt o cunoscătoare a melodiilor ei, a tuturor melodiilor ei. Nu sunt. Nu sunt nici măcar fană. Știu câteva piese rulate la radio, auzite pe la cursuri de franceză, agățate prin diverse localuri. Cu una dintre ele am rămas chiar de marți seara. O…
-
Despre ce-am vorbit când am fost speaker la conferința AVON
A trecut ceva vreme de atunci și am tot amânat să scriu, da’ în sfârșit mi-am făcut timp să vă povestesc una-două treburi despre conferința AVON, la care am fost speaker într-o zi ploioasă de 30 Septembrie. Cu ocazia lansării celui mai mare lanț de magazine online din România, AVON a făcut turul țării oprindu-se în cele mai mari orașe pentru a le vorbi reprezentanților despre cum își pot porni și mări afacerea în care sunt deja implicați sau în care doresc să se implice. Da, ați citit bine: lanț de magazine online. E prima oară când aud de așa ceva, dar se poate să nu fiu eu destul de…
-
Sufrageria (II)
Se aşează lucrurile şi încet, încet mă ţin de toate promisiunile. A trecut atâta timp de când am promis că vă arăt sufrageria care mi-a mâncat concediul de vară, dar sigur curiozitatea a rămas, aşa că nu vă veţi supăra că am întârziat atât. Dacă vă spun că încă nu e gata totul, probabil veţi spune că nu-s normală. Păi eu ce vină am dacă încă nu e totul la locul lui? Mai aştept doi meşteri pentru a vă putea arăta şi ceilalţi doi pereţi. În funcţie de care vine primul aia vă arăt.
-
Deci nu ne bântuie nici o fantomă
Ceea ce e o ușurare pentru mine, nu pentru că aș avea ceva cu fantomele, da’ nu le vreau în casa mea. Zilele trecute, stând noi liniștiți fiecare la laptopul lui, unul lângă altul, auzim seara destul de târziu, un sunet ca și când cineva ar fi bătut cu un cuțit în geam. Mă rog, am ales cuțitul pentru că ăla a fost primul obiect care mi-a venit în gând când am auzit sunetul. E drept că înainte de asta se tot auzeau bormașini și bocăneli înfundate, da’ bătaia aia părea chiar la geamul nostru. Și nu mi se părea numai mie. Ne-am dus la geam, l-am deschis cu grijă…
-
Chiar ai angaja un fost pușcăriaș?
Când Anca mi-a dat un link găsit pe Facebook, m-am aruncat asupra subiectului decretând cu degetul în sus: „Voi scrie despre asta pe blog”. Însă de la acea primă reacție și până să mă pun la birou să scriu, au mai trecut câteva ore în care am rumegat problema mai bine. Linkul (dacă v-a fost lene să-l deschideți) duce la o reclamă a celor de la Leo Burnett Change care evidențiază greutățile pe care le întâmpină foștii pușcăriași când își caută de lucru. Dincolo de faptul că reclama e foarte ingenios gândită (și redată sub forma unui filmuleț de pe youtube cu butonul de „Skip ad”, buton pe care toți…
