Teatru: Nu, eu nu regret nimic

Mie-mi plac biografiile și nu e prima dată când spun asta pe blog. Sub orice formă: fie ele romane, filme, melodii sau, mai nou, spectacole de teatru. Unele îmi plac atât de mult încât le văd sub toate formele. Nu, eu nu regret nimic e o altă formă de a povesti pe scurt, de a cânta despre Edith Piaf. N-o să mă dau mare spunându-vă că sunt o cunoscătoare a melodiilor ei, a tuturor melodiilor ei. Nu sunt. Nu sunt nici măcar fană. Știu câteva piese rulate la radio, auzite pe la cursuri de franceză, agățate prin diverse localuri. Cu una dintre ele am rămas chiar de marți seara. O melodie pe care n-o auzisem până atunci, dar ale cărei versuri mi-au atins ceva în suflet. Deci nu sunt doxă la capitolul Edith Piaf.

Sunt însă atrasă de viața ei, de felul cum s-a ridicat de jos, de foarte de jos și cum a fost descoperită în timp ce cânta pe stradă și covinsă să o facă într-un bar de pe Champs Elysees de către Louis Leplee. Sunt atrasă de cuvintele în care-și cânta durerea, dragostea și singurătatea. Să nu mai zic de voce.

Povestea ei e foarte bine redată în filmul La Môme, cu Marion Cotillard în rolul principal.

Nu, eu nu regret nimic e povestea unei actrițe care primește rolul Edith Piaf într-un spectacol și care e surprinsă în timp ce repetă și se pregătește pentru reprezentație. Actrița e interpretată de Sabina Bijan, o surpriză foarte plăcută, atât din punct de vedere muzical, cât și teatral. Pe Edith Piaf nu e ușor s-o imiți, vocea ei unică, puternică și suavă în același timp nu poate fi lesne copiată. Sabina Bijan cred că nici nu încearcă să o facă, dar melodiile pe care le cântă sunt de-a dreptul frumoase, reușite, ireproșabile. O franceză clară, rârâită cum trebuie, nazalizată, aproape nativă. Mă așteptam să se cânte pe scenă, deși nu știam nimic despre spectacol. E într-adevăr un mini concert de cover-uri, cu inserții monologice în care actrița povestește sub forma unui dialog imaginar cu Edith Piaf despre viața acesteia din urmă. Alteori îi povestește publicului, dar cel mai bine o redă în melodii. Pentru că așa cum scrie site-ul teatrului, „despre Edith Piaf nu se poate vorbi. Despre Edith Piaf se poate cânta.” Și Sabina Bijan se achită de datorie onorabil.

Nu, eu nu regret nimic se mai joacă anul ăsta doar miercuri, 20 noiembrie în Studio Uțu Strugari. Mergeți. E frumos și durează doar 50 de minute.
sursa foto