Deci nu ne bântuie nici o fantomă

Ceea ce e o ușurare pentru mine, nu pentru că aș avea ceva cu fantomele, da’ nu le vreau în casa mea.

Zilele trecute, stând noi liniștiți fiecare la laptopul lui, unul lângă altul, auzim seara destul de târziu, un sunet ca și când cineva ar fi bătut cu un cuțit în geam. Mă rog, am ales cuțitul pentru că ăla a fost primul obiect care mi-a venit în gând când am auzit sunetul. E drept că înainte de asta se tot auzeau bormașini și bocăneli înfundate, da’ bătaia aia părea chiar la geamul nostru. Și nu mi se părea numai mie. Ne-am dus la geam, l-am deschis cu grijă și speram să fie prietena mea Andreea, care mai face de-astea când are chef de glume. Nu era nimeni, dar eu tot nu m-am liniștit complet, mă tot uitam în urma mea când mă plimbam prin casă. Sunt un pic paranoică, recunosc chiar dacă mi-e rușine.

Apoi, acum două-trei zile Sotzul se uita la meci, eu stăteam la birou rubbing the mint pe internet. Câinele, sub birou, se smiorcăia din cauza alunelor de pe masă. Dintr-o dată, auzim un lichid curgând. Sunetul, foarte clar, pe mine m-a dus cu gândul că e de la câine, că o fi vrut afară și nu se mai ținea. Ceea ce m-ar fi șocat, pentru că n-a făcut în viața lui așa ceva. Dar era cel mai la îndemână răspuns pentru a-mi explica ce-am auzit. Când am văzut că nu-i de la el, m-am dus la calorifer, crezând că o fi curs el. Uscat și el și parchetul. Na… atunci să vezi ipoteze și spaimă intrată în mine. M-am dus la culcare la fel, uitându-mă în toate colțurile și începând să cred că în casă există ceva spirit neidentificat.

Aseară, făcându-mi treaba la laptop, de data asta singură în cameră, aud din nou sunetul lichidului care curge. Mult mai aproape de mine, mult mai clar și mai înfricoșător. Simțind că îngheț, spaima a durat atât cât să fac ochii mari și să-mi întorc capul încet către lumânarea care se topea în paharul de sticlă… Da, fantoma mea era chiar în paharul de lângă mine.  Trăgându-mi sufletul și începând să râd ușor isteric, dar ușurată, mă ridic triumfătoare și mă duc în dormitor la Sotz să-i spun că am deconspirat fantoma și că pot dormi liniștită, casa nu ne e bântuită.

20 Comments

  • Carla M

    Frumoasa poveste de Halloween. Citind, stateam cu sufletul la gura si asteptam epilogul. Chiar credeam ca ai dat nas in nas cu o fantoma sau ceva mai spooky, chiar daca din titlu ai spulberat orice urma de mister. Tot nu am inteles ce legatura avea lumanarea cu sunetul acela de lichid care curge..aveti o lumanare cu sonor? Aia cu rubbing the mint…mi-a placut enorm. Pot sa o foloseasca si altii sau ai monopol pe ea?

    • Tomata

      hah, nici nu m-am gandit la Halloween, da’ uite daca o faceam, puteam pastra articolul pentru data aia 😛
      lumanarea se topise si curgea ceara. aia facea sunetul ala :))
      si rubbing the mint nu e inventia mea, mi-am insusit-o si eu 😛 o poti folosi linistita.

    • Tomata

      nu stiu daca cineva a batut sau nu in geam, dar sunetul ala cu asta semana. se poate sa fi fost de la vecinii care lucrau, daca nu, poate totusi avem o fantoma :))

  • tequila

    Apropo de sunete neobisnuite. Aveam 13 ani si locuiam la bunica, in alt cartier. Bunica avea cateva scrumiere-bol-bibelou, din sticla groasa si cu diverse panglici de culori in sticla aceea. Si intr-o zi, se aude un sunet ciudat, inabusit, prelung. Apoi cateva zile la rand s-a mai auzit sunetul acela, foarte ciudat, eram contrariate, nu ne dadeam seama de unde vine….intr-o alta zi ne-am dat seama ca vine din zona uneia din scrumierele de sticla. A doua zi, din nou sunetul ciudat si prelung si….scrumiera cu pricina, sub ochii nostri, singura, s-a sfaramat in cateva bucati 😀

  • Monica

    DAr văd că tu ești foarte calmă și pacifistă din fire: primul gând ți-a fost la cuțit. Așteptam finalul ca să mă apuc să-ți zic de usturoi, popa cu sfeștania, din astea de om pățit. (în sensul că am un pian de aproape 150 de ani în casă și cine știe câte spirite o fi adunat la viața lui)

    • Crisalin Petrovschi

      Daca vrei sa afli cate spirite mai ai in acel pian, vechi de 150 de ani, tasteaza *123 iar la sfarsit diez (sau becar, depinde de tipul de pian)… 🙂 glumesc … dar acum vorbesc serios, daca ai sa faci ce ti-am spus, ai sa vezi ca nu mai ai nici un spirit in pian. Si stii de ce: spiritelor nu le plac tonurile false!

  • Crisalin Petrovschi

    Picaturile alea de ceara topita care se preling incet, incet pe lumanare sau pe pahar nu au destula putere sa-ti faca timpanul sa vibreze. Din punct de vedere artistic merge, dar tehnic vorbind, eu cred ca finalul e un pic “fortat”. Poti incerca ceva de genul: “Fantoma era la mine in laptop! Am trecut cu mouse-ul din gresela peste reclama de la Heineken.” In rest, e totul OK!

  • Istraterestra

    si noi am avut un “extraterestru” care ne-a bantuit o vreme, vreo 7 zile, ticaia ceva enervant si nu mai puteam :D. pana l-a urma s-a dovedit ca era o felicitare muzicala, se atingea ceva contact si that`s all 🙂

  • Zina

    Pai da ! ”Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! și după aia din fandacsie cade în ipohondrie.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge