Ultimele doua Craciunuri

Când Ioana mi-a trimis un mail rugându-mă să scriu un guest-post despre Crăciun pe blogul ei, am vrut să refuz politicos pentru că eu nu aştept Sărbătorile astea, nu mi le doresc şi vreau să treacă cât mai repede. însă în ultimul rând al mailului ei, spunea: “mi-ar face o deosebită plăcere dacă ai împărtăşi cu mine şi cu ceilalţi care a fost Crăciunul special din viaţa ta.” Trecutul verbului “a fi” a fost cel care m-a convins. Pentru că am vrut să vă povestesc despre ultimele două Crăciunuri petrecute cu tatăl meu.

………..*

Iar anul ăsta n-o să mă mai roage să îi scriu mesaje pe telefon să le trimită prietenilor lui şi n-o să mai râdă cu poftă când alţii or să-i trimită sms-uri porcoase, pe care nu s-ar abţine să mi le arate şi mie. Anul ăsta voi cumpăra cu un cadou mai puţin, îmi voi cumpăra singură bradul şi nici un dar nu va mai fi la fel de special ca şi pijamaua mea cu floricele roz.
Iar în dimineaţa zilei de Crăciun, voi merge la cimitir pentru a aprinde o lumânare… cum să aştepţi sau să te bucuri de asemenea zile?

* inceputul il cititi la Ioana.