SUNT: (Doamne, chiar îmi e greu să mă definesc, să găsesc un cuvânt măcar care să mă descrie)… om. Da. Nu discriminez pe nimeni, e loc pentru toată lumea, mă ghidez după principiul “ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.” AŞ VREA: să pun piciorul pe toate continetele. PĂSTREZ: în tocul ochelarilor – un mărţisor primit de la tati anul trecut, cutii cu amintiri de la băieţii care au trecut prin viaţa mea, două hainuţe de când eram bebe, bileţelele din liceu, scrisori, jurnale, caiete de amintiri.

M-am gândit mult la momentul scrierii acestui post şi nu mi-am prea dorit să-l scriu. Dar de-aia am blog, să ţin o evidenţă. Doar am făcut-o şi în 2007 şi în 2008 şi în 2009. Aşa că din acest motiv şi din acela că cineva mi-a dat o leapşă să vorbesc despre 5 momente importante ale lui 2010, m-am aşternut pe scris. Normal că n-o să mă rezum la 5, că nu pot şi nici n-o să scriu un post separat pentru a onora leapşa. Însă le voi boldui pe cele 5 “cele mai”, deşi îmi va fi destul de greu să aleg pentru că anul ăsta a fost extrem…

Blogul meu seamănă din ce în ce mai mult cu un site pentru femei, da’ din vreme ce la posturile mele comentează mai mult femeile, mă gândesc că nu vă supără prea tare dacă tratez subiecte mai feminine.  Asta nu înseamnă că domnii nu pot răspunde. În periplul meu zilnic pe o grămadă de site-uri dau de tot felul de subiecte şi de linkuri interesante. Dar asta v-am mai spus deja şi cu alte ocazii. Aşa se face că am dat şi peste acest link care spune că o femeie are nevoie de 8 tipuri de prieteni. Am fost curioasă dacă aceste categorii mi se aplică şi mie. Prietenul din…

Am primit o leapşă frumuşica acum ceva vreme, dar am tot amânat-o pentru că aveam nevoie de o poză. Dar scanerul meu trebuie să fie reinstalat or something şi nu pot să v-o arăt. Aşa că, va trebui să mă credeţi pe cuvânt când vă spun că: La 3 ani, stăteam dreaptă ca o lumânare în palma tatălui meu. Revenind la primul meu an de viaţă:

Cum am devenit proprietară fără voie v-am mai povestit. Ce nu v-am povestit e că nu ştiu cum să fiu proprietară. Lăsăm la o parte poanta cu facturile şi cu întreţinerea că nu despre asta discutăm azi. Azi discutăm despre cum e să ai o casă şi să nu ştii ce să faci cu ea. Adică să vrei să o decorezi, să o schimbi şi să o faci după chipul şi asemănarea ta şi să te uiţi în oglindă până căpiezi că tot nu te prinzi cum ar trebui să arate.