Biografie în cateva cuvinte

Am primit o leapşă frumuşica acum ceva vreme, dar am tot amânat-o pentru că aveam nevoie de o poză. Dar scanerul meu trebuie să fie reinstalat or something şi nu pot să v-o arăt. Aşa că, va trebui să mă credeţi pe cuvânt când vă spun că:

La 3 ani, stăteam dreaptă ca o lumânare în palma tatălui meu.

Revenind la primul meu an de viaţă:

La un an, tot tatăl meu mă tundea cheală şi mama mea plângea de se îneca pentru că m-a sluţit.

La 5 ani scriam şi citeam literele de tipar. Mergeam la grădiniţă, unde nu dormeam şi de unde abia aşteptam să plec.

La 7 ani aveam codiţe şi luam premiu în clasa I. Am mers la mare în tabără şi mama mea a venit după câteva zile pentru că învăţătoarea nu mă putea pieptănă. Aveam părul lung lung şi eram traumatizată de cât mă trăgeau când mă pieptănau.

La 10 ani dădeam testul pentru a intra în clasa a V-a A.

La 13 ani, în vacanţa de după clasa a VI-a m-am sărutat prima oară cu un băiat – pedeapsă la carţi. Ioi, ce mică eram. :-s

La 14 ani, 1997 a fost unul dintre cei mai frumoşi ani din viaţa mea. Plin de distracţie, de dans şi de muzică. La graniţa dintre desene animate şi fluturi în stomac.

La 15 ani mă stresam cu examenul de admitere la liceu. Unde am şi intrat. Bucuria mi-a fost umbrită de o colegă care i-a anunţat ea pe parinţii mei înaintea mea, şi nici ei n-au fost destul de delicaţi încât să se prefacă că nu ştiu. Eram la Sărbătoarea Saltimbancilor, toată desenată pe fată şi cu lacrimile jucându-mi în ochi de ciudă că nu le-am dat eu vestea.

La 16 ani am iubit pentru prima oară şi am fost dezamăgită pentru prima oară.

La 17 şi 18 ani am trăit cea mai frumoasă şi inocentă poveste de iubire, povestea tipică din romanele cu adolescenţi, de care îmi face întotdeauna plăcere să îmi aduc aminte. S-a terminat însă când încă ne iubeam, dar împăcarea nu s-a mai produs, deşi tentative au fost.

La 18 ani jumate dădeam bacul şi chiar dacă am fost printre primii 5 din clasă, când am ajuns seara acasă, după ce am primit rezultatele, tatăl meu m-a pleznit pentru că i-am spus că nu vin acasă până nu aflu. Mda… o altă bucurie umbrită… şi-a cerut scuze şi mi-a făcut un cadou, dar atunci aş fi vrut să fie altfel momentul ăla. Acum, aş da orice să mai primesc o palmă de la el…

La 19 ani intrasem la facultate şi mă combinasem cu primul băiat de care mi-a plăcut în clasa a VI-a. Acelaşi băiat mi-a făcut inima franjuri lăsându-mă singură de Crăciun, dar câştigându-mă înapoi cu un Revelion de amintire. şi tot el m-a trecut prin iad şi prin rai când era să moară într-un accident de maşina. A fost primul care m-a făcut să plâng de fericire, când după 3 luni de agonie, m-a sunat să mă cheme la spital la el, asta după ce abia îşi amintea de mine…

La 20 de ani, un alt băiat îmi cânta la karaoke Wonderful Tonight.

La 21 îmi vizitam iubitul în Austria, împreună cu cea mai bună prietenă, care şi ea era combinată cu prietenul lui cel mai bun. După ce m-a înşelat de nu mi-a venit să cred, am plecat o lună în Germania de unde m-am întors schimbată. Atât de schimbată încât am spus “da” unui one-night-stand.

La 23 am vizitat Croaţia cu o gaşcă de zile mari. Una dintre cele mai frumoase vacanţe din viaţa mea. După una dintre cele mai sfâşietoare relaţii. Una despre care credeam că e iubirea vieţii mele.

Tot la 23 de ani l-am cunoscut pe Iubi, la colţ de stradă, nervoasă şi pufăind dintr-o ţigară. şi după o lună şi un pic a început cea mai lungă relaţie a mea, cea mai plină de linişte şi cea mai cuminte dintre toate.

La 24 de ani m-am trezit de ziua mea plângând fără motiv. Am avut o perioadă destul de ciudată, criza de la 24-25 de ani.

Later edit: tot atunci mi-am facut si blogul asta.

La 25 de ani am aflat de boala mamei mele ceea ce a făcut din 2008 unul dintre cei mai proşti ani. Am văzut Barcelona, dar nu m-am putut bucura de ea, pentru că au început şi problemele cu tatăl meu.

La 26 de ani viaţa mea a început din nou. Omul pe care l-am iubit cel mai mult pe lume a plecat de lângă mine, lăsându-mă să înfrunt viaţa fară el.

La 27 de ani sunt “bărbat în casă” şi fac prea multe compromisuri. Mă resemnez prea des şi îmi doresc o altă viaţa. Am reuşit să slăbesc şi m-am apucat de sală.

Aceasta este biografia mea în câteva cuvinte. N-aş schimba nimic la viaţa mea şi n-aş face nimic altfel. Dar aş vrea să pot întoarce timpul înapoi, atunci când tatăl meu a început să se simtă rău şi să îi rezolv toate problemele de sănătate. Să îşi facă analizele potrivite la timp, să nu încerce prea multe tratament şi mai ales să nu moară săpând un şanţ. Sau măcar să nu ne certăm cu o zi înainte să moară. Să mai fiu cu el măcar o zi.

Leapşa a venit de la Alle şi merge la TvDeCE, Alex Negrea, Inozza, Maldita şi Sophy. (scuze pentru trackbackuri, da’ voiam sa va dau cumva de stire ca v-am lasat o leapsa aici pe blog :D)

14 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge