Că să fie clar: ÎNCĂ NU SUNT cetățean german. Însă nu pot spune că mi-am dorit foarte tare să am cetățenia. Adică în afară de pașaportul german care deschide ușile mai multor țări nu vedeam nici un alt beneficiu. Până de curând. Nu știu cât de la curent sunteți cu ce se întâmplă în Germania și în politica de aici (nici eu nu sunt super informată, dar citesc știri și discut cu prieteni), dar lucrurile arată destul de nasol. Nu grave, cel puțin nu încă, dar nici înainte de Hitler nu păreau prea amenințătoare. Se întâmplă că extrema-dreaptă (sau neo naziștii) se întâlnește pe ascuns cu extremiștii radicali de dreapta…

Si toate au fost dorite si abia asteptate. Stiu cum poate parea asta din afara si stiu ca primele cuvinte care va vin in minte sunt “ipohondra” si “paranoica”. Conform dexonline (ca am verificat), sunt ipohondra pentru ca “sunt preocupata excesiv de starea sanatatii mele” si pentru ca “cred ca sufar de o boala pe care nu o am in realitate”. Ma incomodeaza sa recunosc de fata cu toata lumea a doua parte a definitiei, dar de aici se trage paranoia. N-am fost intotdeauna asa, insa niciodata nu mi-a fost teama de doctori, nici macar atunci cand stiam cum stau lucrurile in Romania cu spitalele si cu neglijenta. Nu generalizez,…

Am vazut-o pe 17 octombrie. Eu m-am indragostit de ea cum am vazut-o, sotului i-a luat un pic mai mult. Ne-am dus acasa, ne-am sfatuit, ne-am insufletit si ne-am decis sa ii scriem lui ca vrem sa fie a noastra. El a spus ca ei ne-au acceptat. Erau cateva hopuri despre care ne-am spus unii altora cand am vizitat-o: eu nu aveam al treilea fluturas de salariu decat in decembrie, pana atunci nu puteam aplica pentru credit pe ambele salarii, ei urmau sa o elibereze doar in decembrie 2021. Au fost de acord. Am fost si noi de acord. El ne-a pus in legatura cu consultantul financiar sa ne evalueze…

Mintea mea e uneori atât de ocupată cu scenarii ipotetice și catastrofale încât mă mir că mai sunt zdravană la cap. Sau? Vă avertizez că urmează niște rânduri extrem de personale și de sensibile, dar am ales să scriu despre ele, de a-mi expune gândurile și trăirile pentru că poate undeva, în sufletul cuiva fac o diferență și schimbă ceva în bine. Am mai scris despre traiul cu Alzheimerul în gând, dar n-am povestit niciodată (cred) că zilnic, cel puțin pentru 5 secunde, cumva în capul meu își face apariția moartea. M-am întâlnit cu ea prea devreme, prea des și a luat de lângă mine cele mai dragi ființe. Mi-e…