tomata serioasă
-
Sapte vizite medicale in mai putin de o luna
Si toate au fost dorite si abia asteptate. Stiu cum poate parea asta din afara si stiu ca primele cuvinte care va vin in minte sunt “ipohondra” si “paranoica”. Conform dexonline (ca am verificat), sunt ipohondra pentru ca “sunt preocupata excesiv de starea sanatatii mele” si pentru ca “cred ca sufar de o boala pe care nu o am in realitate”. Ma incomodeaza sa recunosc de fata cu toata lumea a doua parte a definitiei, dar de aici se trage paranoia. N-am fost intotdeauna asa, insa niciodata nu mi-a fost teama de doctori, nici macar atunci cand stiam cum stau lucrurile in Romania cu spitalele si cu neglijenta. Nu generalizez,…
-
Cum era cat pe ce sa ne cumparam o casa
Am vazut-o pe 17 octombrie. Eu m-am indragostit de ea cum am vazut-o, sotului i-a luat un pic mai mult. Ne-am dus acasa, ne-am sfatuit, ne-am insufletit si ne-am decis sa ii scriem lui ca vrem sa fie a noastra. El a spus ca ei ne-au acceptat. Erau cateva hopuri despre care ne-am spus unii altora cand am vizitat-o: eu nu aveam al treilea fluturas de salariu decat in decembrie, pana atunci nu puteam aplica pentru credit pe ambele salarii, ei urmau sa o elibereze doar in decembrie 2021. Au fost de acord. Am fost si noi de acord. El ne-a pus in legatura cu consultantul financiar sa ne evalueze…
-
Fricile despre care n-am vorbit pe blog
Mintea mea e uneori atât de ocupată cu scenarii ipotetice și catastrofale încât mă mir că mai sunt zdravană la cap. Sau? Vă avertizez că urmează niște rânduri extrem de personale și de sensibile, dar am ales să scriu despre ele, de a-mi expune gândurile și trăirile pentru că poate undeva, în sufletul cuiva fac o diferență și schimbă ceva în bine. Am mai scris despre traiul cu Alzheimerul în gând, dar n-am povestit niciodată (cred) că zilnic, cel puțin pentru 5 secunde, cumva în capul meu își face apariția moartea. M-am întâlnit cu ea prea devreme, prea des și a luat de lângă mine cele mai dragi ființe. Mi-e…
-
Cum ne-a fraierit banca germană
Aaaaah, cât de greu îmi e să scriu articolul ăsta, să îmi întorc (unele) cuvinte din drum, să recunosc că am greșit și să-mi fac mea culpa pe blog. Dar mi-am propus și (mi-)am promis că o voi face când va fi cazul (rugându-mă că nu va fi) și, din păcate, acuma e. Iar dacă m-aș face că plouă, în primul rând m-aș minți și jigni pe mine însămi, mi-aș face procese de conștiință că am lăsat-o așa. Voi n-ați ști, dar aș ști eu și, din păcate sau din fericire, sunt echipată cu o conștiință foarte vigilentă, care nu mă iartă. Așa că prefer să recunosc în fața voastră,…
-
#gameforgood pentru cercetarea Alzheimerului
Câteva începuturi pentru articolul ăsta: 1. De fiecare dată când citesc câte un articol sau știre „senzațională” despre tratarea (?!!), diagnosticarea sau prevenirea Alzheimerului sunt profund dezamăgită pentru că niciunul nu vorbește despre ceva sigur, doar despre potențial, despre nesigur, despre încercare. Nu mă mai coafează nimic de genul, deși știu că nu-i ușor, că se fac progrese, că se caută soluții. Eu însă aștept cu nerăbdare momentul în care se știe ceva sigur. 2. Trăim vremuri interesante și metodele de diagnosticare a unor boli sunt de-a dreptul de domeniul SF-ului, dar tot nu te poți abține de la a te minuna când auzi că un joc pe smartphone poate…