Cu Pinterest-ul am o relație intermitentă. Când mă apucă holbatul la poze, apăi pierd ore în șir căutând, repin-uind mai departe, împărtășind cu lumea descoperirile. Apoi urmează o perioadă în care nici nu deschid Pinterestul. Acuma sunt într-o astfel de perioadă, da’ am scris postul ăsta pentru că mă miră numărul de persoane care dau mai departe o poză postată de mine acum ceva vreme. Ca și când cineva abia acuma o descoperă și dă șfară-n țară. Am avut surprize de-astea cu câteva dintre pozele pe care le-am repin-uit și eu la rândul meu. Să vi le arăt și vouă. Apropos, “a repin-ui” e același lucru cu a da share…

Articolul de ieri mi-a adus aminte că acum câțiva ani am mai scris despre subiectul ăsta pentru un site cu care colaboram, dar pentru că poate nu ați citit articolul și oricum nu scrie nicăieri că-i scris de mine, (ba da, scrie) îl readuc în atenția voastră. Poate nu-s singura care simte lipsa unui matinal de calitate, așa că putem plânge împreună de dorul celor de altădată. Mă enervează foarte tare că dimineață televiziunile ne încep ziua cu crime, accidente, copii bolnavi, părăsiți sau maltratați, cu violuri, sinucigași și alte lucruri monstruoase care nici nu ne mai sensibilizează, doar ne scârbesc. Era o vreme în care pe canalul 1 al…

De-aia o să iau toate titlurile și link-urile din drafturi și-o să vă povestesc despre ele în câteva posturi. Dashboard-ul meu îmi arată nici mai mult, nici mai puțin de 45 de posturi în așteptare, care nu sunt posturi, sunt doar idei. Cea mai veche datează din 27 octombrie 2009, că celelalte 3 dinaintea ei nici măcar n-au dată. Voi vă dați seama de când am abandonat acolo ideea aia? Iar pentru azi am luat decizia să scriu despre ele ce n-am scris în atâta timp. Pe scurt, de la cea mai veche spre cea mai nouă.

Inițial am scris „primul”, însă după ce-am cotrobăit printre folderele cu poze de prin casă, mi-am dat seama că primul proiect e amenajarea debaralei, pe care poate o să v-o arăt odată. La câte planuri conține board-ul meu de pe Pinterest, ai zice că-s obsedată de do-it-yourself-uri. Mă rog, îmi plac foarte mult unele dintre ele și, dacă aș avea uneltele necesare, probabil aș fi mai harnică. Numai că în România nu găsești tot ce prezintă americancele in tutorialele lor, așa că tre’ să te descurci cu ce găsești pe la Dedeman, Praktiker sau Hornbach. Sau, un alt inconvenient ar fi că și dacă le găsești, sunt mai scumpe materialele…