salată de roşii
-
Pauza de dupa vacanta
“Pauzele lungi si dese – cheia marilor succese.”, asa zice o vorba romaneasca, nu? Eu nici n-am aterizat bine, ca si urmeaza sa mai lipsesc o vreme. Nu, nu mai plec nicaieri. Dupa 10 zile de Paris, nici sa nu mai aud de calatorii. (pana in decembrie :p) Stiu ca multi asteptati pozele si povestile si, credeti-ma, aveti ce astepta, numai ca o absenta atat de lunga de acasa mi-a aglomerat o serie de prioritati pentru care as avea nevoie de o clona pentru a le putea rezolva pe toate. Trebuie sa-mi fac o lista ca altfel sigur uit cate ceva. Plus ca posturile pe care le am in cap…
-
Cine a câștigat cărțile?
Mă bucur tare mult când văd că lumea participă la concursurile unde se dau cărți. De-a lungul timpului am organizat câteva și am dat ca premii multe volume și întotdeauna numărul participanților m-a impresionat. Și de această dată a fost la fel. Deși nu toți au îndeplinit întocmai cerința concursului, am închis ochii și i-am trecut pe toți pe listă. Dar numai pentru că e vorba de cărți și pentru că încurajez cititul. Cam ca la orice concurs de pe blogul meu, câștigătorii sunt de fapt câștigătoare, că mai multe fetele participă decât băieții. 🙂 Deci ele sunt fericitele posesoare ale câte unui volum dintre cele 4 puse la bătaie.
-
Prea multe subiecte, fara chef de scris
Scurt, ca n-am vreme si ma deprima sa intru aici si sa vad acelasi post de acum 3 zile. Azi as fi vrut sa va povestesc despre niste obiceiuri sanatoase, mai pe seara despre un cablu. Am in draft un titlu despre noii mei ochelari, nu l-am scris, nu l-am pregatit, ca n-am poze inca. In weekend am fost super ocupata cu curatenia (sambata), ca m-a apucat din nou febra si cheful de-a schimba, modela, renova, si cu Olimpiada (duminica). Mi-am petrecut timpul pe facebook si pe twitter, iar blogul a avut de suferit. Efectiv n-am avut chef sa scriu, alte evenimente m-au solicitat mai mult. Asa ca, pe diseara…
-
De ce-am stat pe Facebook în vacanță
Îmi propusesem să scriu postul ăsta imediat după ce terminam cu poveștile din Grecia, dar au intervenit alte priorități și am și uitat să dau explicația asta. În mod normal, nu-i treaba nimănui ce fac eu în vacanță și cum aleg să-mi petrec timpul, însă am prietene care m-au certat că stau pe Facebook în loc să profit de timpul liber. Ori îmi comentau la pozele sau articolele pe care le puneam pe wall, ori îmi trimiteau mesaje private destul de supărate. Deși lor le-am explicat fie față în față, fie în răspunsuri la comentariile lor, poate or mai fi printre cititorii blogului sau printre prietenii de pe facebook și…
-
De ce câinii trăiesc mai puţin decât noi
Am vrut să pun poza asta pe Facebook, dup-aia pe Pinterest (pe care apropos, l-am cam abandonat – fiecare minune durează „3 zile”), dar acum, pentru că ieri n-am avut timp să pregătesc un post pe care-l am în minte de ceva vreme, mi-am zis că cel mai bun loc de a o împărtăşi cu lumea e direct pe blog. Asta dacă nu sunteţi 9gaggers şi aţi văzut-o deja. Oricum ar fi, povestea e minunat de înduioşătoare. Încă un exemplu că inocenţa copiilor e mai presus de orice judecată a adulţilor.
