Din aceeași serie, dar mai trist. Sincer, dacă băiatul sau fata mea ar face asta, poa’ să fie cea mai scumpă mașină din lume și aș purta “tatuajul” cu cea mai mare bucurie. De aici.

Nu stiu de ce, dar poza asta naste in mine o gramada de senzatii, ma transpune in atat de multe lumi, imi aminteste de cateva scene din carti, de cateva zile traite candva, de dorinte nespuse, de nostalgii imaginare… E trista si linistita, e rece si calda in acelasi timp, e zi si e noapte, e blanda si puternica… de aici.

Am promis, iată partea a II-a:

Pentru cine a pierdut episodul I, pe scurt: am o grămadă de titluri notate de o multă vreme în admin pe care nu le-am mai tratat pe larg pe partea vizbila a blogului, așa că le rezolv pe toate în compilații, în mai multe posturi. 1.    Mândră că sunt româncă – părere cerută de Maryella cu mult timp în urmă Singurul link pe care l-am găsit la ea e acesta. Inițial a avut alt blog, care nu mai e online (sper să nu încurc blogurile :D) Na, nu mai detaliez, că am făcut-o aici.