În toți anii până acum, 1 iunie a fost despre mama mea. Probabil și anul asta aș fi scris tot despre ziua ei, eternul copil, dacă focusul nu ar fi fost pe copilul meu. S-a supărat puțin pe noi că nu i-am cumpărat nimic de Ziua Copilului, însă am avut o săptămână atât de plină amândoi că eu nu mai știam pe ce lume sunt. Am uitat și eu și Sotzu’ și mă credeți sau nu, nici nu am avut remușcări pentru asta. Pentru că mereu primește ceva cu sau fară ocazii speciale și nu mai prețuiește nimic, așa ca toți copiii din zilele noastre, îndrăznesc să generalizez. Va ține…

Înălțarea Domnului (sau Himmelfahnrt în germană, că să învățați ceva nou :P) e o zi pe care foarte puțini o sărbătoresc religios. Asta pentru că aceeași zi e considerată Ziua Tatălui și a Bărbatului. Noi suntem plecați de acasă pentru un weekend prelungit, însă e prima oară când asistăm la cum se sărbătorește aceasta zi. Suntem într-o zonă muntoasă, într-un parc național superb (despre care vă povestesc în zilele următoare) și la plimbarea de ieri am întâlnit foarte multe grupuri de bărbați de toate vârstele, veseli nevoie mare, cântând sau purtând o boxă din care urlau ba șlagăre, ba tehno vechi de pe vremea noastră. Ei țineau isonul și cântau…

În august 2020, când pandemia făcea ravagii și lockdown-ul ba era, ba nu era, eu mi-am găsit de lucru la program de 7h pe zi, fără home office. Asta a însemnat că de pe o săptămână pe alta, rutina Adei s-a schimbat complet. Nu o mai duceam eu la grădiniță, nu o mai luam eu, însă o puneam la culcare. Schimbarea a fost nespus de neplăcută pentru ea, pentru că brusc dispărusem și îi lipseam. Au fost zile în care Sotzu’ mă suna să o liniștesc pentru că se așeza pe bordură și începea să urle că vrea la mine, vrea să vin acum, imediat, să o iau de acolo.…

Deși sunt deja 8 ani de când am emigrat și nici cu România nu am atât de mult contact pe cât mi-aș dori, încă sunt momente în care mă minunez câte chestii minunate există aici. E foarte posibil să existe și în România și eu să nu știu, însă cred că minunarea vine, de fapt, din comparația cu propria copilărie. Ada mă întreabă de multe ori dacă și eu când am fost mică am făcut aia sau cealaltă sau dacă am avut și eu obiectul X sau Y. Nu pot spune că îmi pare rău că nu am avut pentru că nici nu știam că există sau că se poate…