Ada i-a scris si Moșul i-a răspuns

La 5 ani, Ada e destul de mare sa priceapa insemnatatea unor lucruri. Unii parinti ii expun pe copii mai devreme la ele, eu am lasat pentru o varsta mai mare niste traditii pe care am crezut ca pana la varsta asta nu le intelege prea bine.

Anul asta a fost primul in care i-am scris scrisoare Mosului, desi el a venit in toti anii cu daruri pentru ea. Daca anul trecut ii spuneam degeaba ca Mosul se uita pe geam si stie daca e cuminte sau nu si nu avea nici o insemnatate pentru ea, anul asta e altfel. Cand am intrebat-o daca vrea sa ii trimitem o scrisoare in care sa ii spuna ce ar vrea sa ii aduca, imediat s-a pregatit si a stiut din prima ce sa ceara.

Rezultatul il vedeti in poza:

Sa nu va inchipuiti ca toata scrisoarea e opera ei. A inceput cu: “Mosule, vreau sa-mi aduci niste role”. Si asta ar fi fost toata scrisoarea ei. Am indrumat-o si i-am spus ca trebuie sa incepem cu “Draga, Mosule,” apoi ca trebuie sa se prezinte si abia apoi sa ceara ce vrea. Si n-ar strica nici daca i-ar mai spune cate ceva despre ea, ca Mosul e batran si trebuie sa i se aminteasca cine e, desi ii tine minte pe toti copiii din toata lumea. In afara de indicatiile tehnice, toate perlele sunt ale ei. :)) M-a impresionat foarte mult ca s-a gandit la toti copiii din lume si cand eu i-am sugerat sa incheiem cu “Te imbratisez, Ada”, ea a venit cu ceva mai special si i-a facut cadou o inima. E pe pagina cealalta, dar am pozat scrisoarea in fuga, sa nu ma prinda, ca doar nu trebuia sa fiu eu in posesia ei. Si apropos de “Esti prietenul meu” pentru ea, statutul de prieten e functia suprema si cea mai mare declaratie de dragoste. Si ce m-a uimit e ca s-a rezumat la un singur cadou si n-a cerut ca in alti ani Barbie peste Barbie peste Barbie. Sau Elsa.

Dupa vreo doua saptamani, Mosul i-a raspuns.

Mosul a folosit cuvantul “altruista” pentru ca noi vorbiseram cu vreo 3-4 seri inainte despre egoism, despre care a invatat la gradinita si i-am spus ca opusul e altruist. Trebuia sa sedimentam cunostintele si sa imbogatim vocabularul. Cand i-am citit-o a fost foarte entuziasmata si  am crezut ca o sa o intereseze mai mult. A si uitat de scrisoare dupa ce si-a dat geaca jos. Ca ne opriseram in hol cu gecile pe noi si incaltati, ca sa citim ce i-a scris Mosul. Mai impresionat a fost Sotzu’ :)) Totusi, aseara cand am facut mancare si m-a ajutat (proabil o sa scriu si despre asta) i-am zis ca poate Mos Craciun vede si o rezolva cu rolele alea. Evident ca rolele sunt ascunse in dulap impreuna cu cotierele si genunchierele si sigur mai primeste inca o jucarioara mica, dar ea habar n-are.

In tot ce fac cu ea sau pentru ea ma gandesc la dovezile palpabile pe care le lasam in urma. Amintirile se reimprospateaza mai usor daca au un suport vizual. Iar scrisul… scrisul si cuvintele reinvie momentele si raman acolo ca martori ai unor timpuri care nu se vor mai intoarce decat sub ceata memoriei.

6 Comments

  • Ioana

    Ce frumos.. În timp, va păstra cu drag aceasta amintire. Fetița mea a primit o scrisoare surpriză de la Moș Crăciun, a fost o încântare. Am făcut o donație pentru un caz umanitar și se oferea posibilitatea unei astfel de surprize pentru copii. Textul respectiv, foarte caligrafic și emoționant, a fost savurat pe moment, exact așa eram și noi pe hol, îmbrăcați venisem din parc și ne aștepta coletul. Pentru noi părinții era emoția și mai mare ? a promis că va respecta sfaturile primite, tot ca ea face , însă la un moment dat ne va fi dor de momentele acestea unice.

    • Tomata

      ce fain 🙂
      E singura “minciuna” pe care i-o spun Adei, asta cu existenta lui Mos Craciun.
      Mi se pare ca inca prelungeste magia asta, credinta in imposibil si fantezie.
      Pacat ca ne-o pierdem la un moment dat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge