Numitul obiectelor e o chestie a femeilor. Bărbații n-au cum să înțeleagă, deci postul ăsta nu e pentru ei. 😛 Ieri mi-au venit plăcuțele cu numerele și așteptam cu nerăbdare să văd ce nume va avea Seat-ul meu roșu. Iar cele trei litere au decis că numele mașinii mele va fi Jozephine. Și nici măcar n-am știut că-mi place atât de mult numele ăsta ales cumva de soartă. Cum am văzut plăcuțele, „Jozephine” mi-a fulgerat prin minte. Așa să-i rămână numele și să avem drumuri bune și lungi împreună.

Unele veri, la fel ca unele ierni, sunt prea lungi. Obositoare, împovărătoare, chinuitoare. Prefer frigul căldurii sufocante. Nu, acesta nu este încă un articol despre cât de insuportabilă mi s-a părut canicula, este unul despre nostalgia toamnei. În fiecare an îl scriu, dar anul ăsta o fac mai repede. Pentru că îmi e atât de dor de toamnă încât o aștept ca pe o prietenă pe care n-am văzut-o demult, cu care abia aștept să povestesc. Fără cuvinte, doar din priviri, din simțuri și din suflet. Aseară se pregătea să plouă. Cerul se înnorase, vântul bătea mai hotărât puțin, se răcise atmosfera și se îmbibase cu miros de ploaie. Eram…